Conform datelor din Registrul de stat al adopţiilor, în prezent sunt luaţi în evidenţă 530 de copii adoptabili. Dintre aceştia 297 aşteaptă să fie adoptaţi de către cetăţeni străini. Conform Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în cazul adopţiei naţionale, nu se percep taxe pentru procedura de adopţie, iar în cazul adopţiei internaţionale taxa este de 3000 de lei.

Majoritatea cetăţenilor, la întrebarea ce părere au despre adopţia unui copil, răspund că susţin această iniţiativă, iar unii sunt dispuşi în viitorul apropiat să dăruiască unui copil abandonat fericirea de a avea o familie. Ecaterina Meaun din Chişinău a adoptat acum câţiva ani o fetiţă pe nume Andreea şi a povestestit pentru Jurnal de Chişinău experienţa sa.

„Am identificat-o pe Andreea în cadrul unor vizite la un centru de plasament pentru copii, ea fiind cea mai mică dintre toţi şi fiind mai mult purtată în braţe, pentru că nu prea avea putere în picioruşele sale, deşi avea peste doi ani şi jumătate. Starea ei era cauzată de condiţiile precare în care trăise până a fi plasată în acel centru pentru copii. În plus, avea o tuse care dura de ceva timp. Am solicitat, în baza unei cereri, s-o iau la Chişinău pentru o consultaţie medicală, iar de aici au pornit toate. Starea ei de sănătate era mai gravă decât se credea. A necesitat tratament şi reabilitare de durată. A acceptat toată familia mea ca ea să stea cu noi, soţul şi fiul meu, fiind căsătorită în acel moment. Am solicitat instituirea tutelei asupra fetiţei, deoarece era necesar să am dreptul de decizie în procesul de tratament al ei. Între timp, în familie aveam deja discuţii cu privire la adopţia copilului”, spune Ecaterina.

Procedura de adopţie nu este simplă

În RM, adopţia este permisă numai persoanelor care au capacitate deplină de exerciţiu, au atins vârsta de 25 de ani şi sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să-l adopte, dar nu cu mai mult de 48 de ani. Ca şi alte persoane, Ecaterina ne spune că procesul de adopţie este unul destul de complicat din cauza birocraţiei. „Procedura de adopţie nu este simplă, dar nici imposibilă. Complicată o face mai mult birocraţia, iar pe alocuri unele interese nu dintre cele mai nobile. Partea complicată a fost la Sângerei, de unde vine copilul. După ce au fost transferate toate actele la Chişinău, n-am avut nicio problemă”, explică femeia.

În timp ce dorea să adopte fetiţa, Ecaterina a divorţat, iar acest lucru a influenţat procesul de adopţie. Conform legislaţiei RM, adopţia de către persoane solitare nu este interzisă, însă în interesul copilului ar fi mai bine ca acesta să crească alături de ambii părinţi. Femeia nu a cedat intimidărilor şi a luptat pentru acest copil. „Am scris unor deputaţi din acea perioadă, am angajat avocat, am luptat, aceasta a fost partea cea mai complicată, dar legea a fost de partea mea, iar eu nu m-am lăsat intimidată. Mi-am zis că nu voi admite ca Andreea să devină obiect de târg”, îşi aminteşte Ecaterina.

Citiţi continuarea articolului în Jurnal de Chişinău