Vizita la spital şi discuţiile cu pacienţii arată că în instituţia medicală se plătesc şi „mulţumirile” pentru intervenţii chirurgicale şi alte servicii medicale, „că aşa trebuie”, scrie Jurnal de Chişinău.

Am primit o sesizare la redacţie precum că oricine intră la IMSP Institutul Oncologic din Chişinău trebuie să plătească 90 de lei, indiferent unde merge – la o consultaţie medicală sau în vizită la un bolnav.

„Nu contează motivul pentru care intri în spital. Cumnatul meu,bolnav de cancer, s-a dus doar să prezinte rezultatele investigaţiilor medicale. Chiar şi cei cu poliţă medicală obligatorie achită intrarea în spital. Stă la intrare o angajată care-ţi permite să treci în spital doar dacă ai tichetul de 90 de lei, plătit în casa instituţiei medicale. Chiar dacă ai mers la indicaţia medicului cu rezultatele analizelor făcute, trebuie să achiţi 90 de lei”, ne-a informat femeia, originară din raionul Străşeni.

Liste cu bolnavi spitalizaţi

Marţi, 13 iunie, ora 10.30. Împreună cu alţi oameni pe feţele cărora se vede doar chin, durere şi tristeţe, intru în clădirea pe care scrie „IMSP Institutul Oncologic din Republica Moldova”. Pe hol, observ femei îmbrobodite, palide şi câţiva bărbaţi care de-abia se mişcă. Toţi slăbiţi, privirile lor sunt mai mult aplecate. Aşezaţi în fotolii, oamenii discută în grupuri. Traversez holul şi merg spre turnichet. Deschid dictafonul. Doi angajaţi ai spitalului, un bărbat şi o femeie, stau la o masă pe care se văd nişte liste. Sunt listele bolnavilor spitalizaţi, aflaţi în stare gravă. Fiecare vizitator care vrea să intre în secţii este întrebat unde merge.

„Merg la Elizaveta… Îs venită de la Edineţ. Trebuie azi s-o opereze. Mă aşteaptă…”, spune o femeie celor de la intrare. După cercetarea listelor, i se permite să treacă.

„Aveţi aşa pacient Baziliuc?”, întreabă alt vizitator. După ce se verifică, îi permit să intre. Aştept să văd cum se face trecerea în spital. Între timp, intră în spital şi o grupă de studenţi. Toţi îmbrăcaţi în halate albe.

„Consultaţiile la specialiştii din staţionar se efectuează în baza bonului de plată”

„De ce nu pot intra?”, întreabă o femeie. „Nu se permite”, îi spun cei de la turnichet. Femeia le lămureşte că a mai fost o dată şi are azi programare la medic”. Femeia de serviciu de la turnichet verifică biletul de trimitere de la medic şi-i permite să treacă.

Pe peretele din dreapta turnichetului citesc un aviz: „Consultaţiile pacienţilor se efectuează de către specialişti în Centrul Consultativ Diagnostic, Policlinica IMSP Institutul Oncologic, cu intrarea din str. Grenoble. Consultaţiile specialiştilor din staţionar se efectuează în baza bonului de plată pentru consultaţie conform tarifelor, achitat în casa instituţiei”, semnat de administraţia spitalului.

Întreb câţiva oameni din hol dacă au intrat în spital achitând o taxă de 90 de lei. „Nu am plătit. Vin aici peste o zi şi-mi fac chimioterapie. Am cancer. Perfuziile le urmez o dată la două zile”, mărturiseşte o pacientă din Rezina. Este asigurată medical, dar spune că plăteşte capelniţa (perfuzia)”. O întreb de ce plăteşte. „Ei, îi dau 150 de lei la soră pentru că-mi face perfuzia. Azi m-am internat”, îmi spune ea.

600 de dolari operaţia

Pe hol, mă apropii de o femeie de vârstă pensionară. Intru în discuţie. Îşi vizitează sora, care a fost operată. I s-a extirpat un organ. „Suntem din Transnistria. Am cumpărat poliţa de asigurare, dar operaţia am plătit-o separat. Poliţa de asigurare medicală acoperă patul şi mâncarea, în rest – nimic. Dar aşa totul a cumpărat – şi  lecuirea, şi operaţia. Pentru operaţie a plătit vreo 600 de dolari”, mărturiseşte ea.

Mă apropii de un cuplu, care iese din spital. Bărbatul ţine în mâini o geantă, iar femeia mai multe hârtii. Îi întreb dacă au plătit când au intrat în spital. Îmi spun că nu au dat bani, femeia abia se spitalizează.

Mă aşez într-un fotoliu. O pensionară ţine în mâini fişa medicală. Pe ea scrie Zaporojan Lilia (a.n.1937). Intru în vorbă cu ea. Îmi spune că vine aici „de o sută de ani. Nu plătesc nimic niciodată. Sunt invalid de gr. II”, zice bătrâna în limba rusă, în timp ce-mi arată mâna dreaptă umflată butuc.

„Presa nu vine când vrea”

Îi întreb pe angajaţii spitalului de ce stau şi „păzesc” turnichetul. „Aşa a fost indicaţia administraţiei”, îmi explică Tudor Ţurcanu. Se apropie alt gardian şi-mi spune că, dacă am întrebări, să vorbesc cu serviciul de presă. În câteva secunde apare ofiţerul de presă al instituţiei. Indignată că am venit la spital fără a anunţa din timp administraţia spitalului sau serviciul de presă, ofiţerul de presă Angela Roadideal ne mustră: „Presa nu vine când vrea, dar se anunţă Serviciul de presă, administraţia spitalului, ca să ştim din timp, pentru că acum am şedinţă şi nu putem discuta”. Iau
telefonul ofiţerului de presă şi ne despărţim.

Citiţi continuarea în Jurnal de Chişinău.