În orice localitate m-aş afla, dacă intru în cimitirul acestei comunităţi, pot să pierd ore în şir explorând mormintele vechi. Vorbindu-le despre această pasiune a mea oamenilor din jur, am ajuns la concluzia că mulţi sunt captivaţi de aceste pietre funerare.  Pe ani ce trec însă descopăr că multe dintre aceste morminte, unele cu o valoare istorică şi artistică deosebite, se pierd în pământul părăginit, ruinate ori aruncate pe sub garduri.

Despre importanţa conservării acestor morminte, ca dovadă a trecutului nostru, ne vorbeşte protoiereul mitrofor Manole Brihuneţ, preşedinte al Sectorului Sinodal Construcţii, Restaurări şi Pictări, paroh al bisericii „Sf. Nicolae” din satul Mileştii Mici, raionul Ialoveni, director al filialei Muzeului Satului din cadrul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău.

Aşezaţi-le la loc de cinste!

„Suntem în săptămâna luminată, când noi, creştinii ortodocşi, ne mai îndreptăm gândurile către cei care nu mai sunt cu noi, dragi sufletului nostru. Totodată, ne amintim de ei ca de cei de la care am preluat tradiţiile şi lucrurile frumoase, pe care ni le-au transmis. Păstrând aceste tradiţii, atunci când mergem la cimitirele noastre, suntem martorii unui tablou trist: pietrele de mormânt vechi sunt abandonate ori distruse. În trecut, monumentele funerare sau crucile abandonate erau adunate cu evlavie şi, dacă încurcau şi nu erau la locul potrivit, erau încastrate chiar în zidăria acestor cimitire sau erau păstrate în locuri vizibile drept mărturie a trecutului nostru. Din păcate, astăzi sunt aruncate şi nu este bine acest lucru”, spune părintele Brihuneţ.

Citiţi continuarea articolului în Jurnal de Chişinău