Volumul conţine documente din anii 1972-1975, decisivi în evoluţia regimului comunist din România. Autorii au selectat mai multe documente care evidenţiază felul în care Ceauşescu şi-a consolidat în această perioadă controlul asupra PCR şi asupra braţului său înarmat, Securitatea. Grija pentru averea partidului, pentru creşterea fondului în valută şi exportului de către firmele partidului a fost o constantă în sfertul de secol dominat de Ceauşescu.

„Aceştia sunt anii în care se cristalizează noul cult al personalităţii, rescrierea istoriei intrînd sub controlul direct al conducerii partidului. Noul program al partidului, aprobat la Congresul al XI-lea, conţine principalele teze, un fel de fire roşii de la Burebista la Ceauşescu. Ele urmează să fie transpuse nu doar în opera istoriografică, în Tratatul de istorie a României, la care lucra Academia şi care n-a apărut decât după colapsul regimului Ceauşescu, ci şi în filmele artistice care evocau figuri mai mult sau mai puţin conturate din panteonul naţional. Istoria a trebuit rescrisă dintr-o perspectivă naţional-comunistă, cum a cerut Ceauşescu”, spun autorii.

Conform editorilor, o altă problemă reflectată în documentele publicate în acest volum se referă la „aranjamentele” încheiate cu Israelul şi cu Republica Federală Germania prin care cetăţeni români, etnici evrei sau germani, sunt pur şi simplu vânduţi. Preţurile erau diferite, în funcţie de vârsta, pregătirea şi profesia lor. Un comerţ care a adus beneficii însemnate Securităţii şi PCR.

„Eşecul industrializării forţate promovate de Ceauşescu se conturează încă de la începutul anilor 1970. Obsesia obţinerii de valută obligă întreprinderile să-şi asume contracte pe care nu le pot îndeplini. Reapar dificultăţi în aprovizionarea populaţiei cu produse alimentare de bază – zahăr, ulei sau banalul usturoi. Ceauşescu a dat vina tot pe populaţie, pe care o acuză că stoca alimente, şi pe cetăţenii străini care s-ar aproviziona din România. În 1974 se discută la vârful partidului despre reintroducerea cartelei, decizia fiind amânată”.

Armand Goşu este conferenţiar al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti. istoricul român a publicat numeroase articole în reviste de specialitate. 

Mihnea Berindei (1948-2016) a fost cercetător la Institut des Sciences Sociales du Politique/CNRS. La Editura Polirom a mai publicat Ultimul deceniu comunist (în colab., vol. I, 1979-1985, 2010; vol. II, 1986-1989, 2014).

Dorin Dobrincu este cercetător la Institutul „A.D. Xenopol” din Iaşi, coordonator al Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. La Editura Polirom a mai publicat Listele morţii (2008).