Numărul real este însă greu de estimat, susţine avocatul poporului pentru drepturile copilului. Maia Bănărescu afirmă că, de obicei, victimele nu sesizează poliţia pentru că pur şi simplu nu-şi cunosc drepturile. O problemă majoră este şi lipsa specialiştilor care să monitorizeze respectarea drepturilor copilului, mai ales în sate, unde au fost înregistrate cele mai multe cazuri de agresiune fizică şi psihologică.

„Faptul că lipseşte specialistul în domeniul protecţiei copilului este un aspect destul de serios. Vedem un număr sporit al cazurilor care au loc în mediul familiar. 234 de copii au fost victime ale infracţiunilor de gen sexual, 175 de cazuri au avut loc înstituţiile de învăţământ, profesori faţă de elevi 22 de cazuri, elevi faţă de profesori şase cazuri. Toate aceste lucruri demonstreză că părinţii, cu regret, nu ştiu cum se cresc şi se educă copiii, în familie”, a precizat avocatul poporului pentru drepturile copilului, Maia Bănărescu, în cadrul unei conferinţe de presă.

Statisticile mai arată că în 9 luni ale anului 2017, în adresa autorităţilor tutelare locale au fost expediate 2172 de fişe de sesizare, care se referă la violenţă psihică (139 de cazuri), violenţă fizică (406 copii), violenţă sexuală (78 de copii), neglijare (1566 de copii), exploatare (un copil), trafic (1 copil). De asemenea, 471 de copii au fugit de acasă de la începutul anului curent, una dintre cauze fiind abuzurile la care sunt supuşi periodic. 

Ombudsmanul copiilor subliniază că totuşi există puţine date oficiale care să indice proporţiile reale ale acestui fenomen, fapt datorat ratelor nesemnificative de raportare a cazurilor, mai ales a celor petrecute în familie.

„Violenţa în familie este tradiţional acceptată şi de cele mai multe ori are loc în „intimitatea” casei, nefiind percepută  ca o încălcare a drepturilor copilului, ci mai degrabă ca o problemă personală. De exemplu, pedeapsa corporală aplicată copiilor ca metodă de disciplinare este adesea considerată un drept al părinţilor şi, din păcate, copiilor continuă să le fie teamă că dacă vor depune plângeri că au fost supuşi violenţei, nu vor fi luaţi în serios sau profesioniştii la care s-au adresat le vor spune că nu este atât de grav cazul. Unii copii sunt convinşi că profesioniştii la care se vor adresa vor păstra cazul în secret, dar nu-l vor soluţiona”, afirmă Avocatul Poporului pentru protecţia drepturilor copilului.