Unele forme de propagandă sunt uşor de reperat şi destul de inofensive, cum ar fi articolul din Sputnik.md care îl lăuda pentru colecţiile de artă şi intelect pe Codrin Ştefănescu, secretar general adjunct al PSD, la câteva zile după ce asta a fost implicat într-un scandal cu bodyguarzi la procesul lui Liviu Dragnea. Sputnik este o reţea de informare online şi radio creată la finalul lui 2014, cu scopul declarat de a contrabalansa “propaganda” occidentală. Finanţată de o agenţie media controlată de guvernul rus, Sputnik a fost etichetată în anii următori ca un portal al dezinformării în interese ruseşti.

Gândite să funcţioneze în mai multe limbi, Sputnik şi televiziunea RT au fost construite ca două dintre instrumentele cu care Kremlinul îşi susţine favoriţii din afara Rusiei, îşi spală imaginea şi atacă valorile vestice. Sunt gândite inteligent, fiindcă strecoară informaţii false printre ştiri reale difuzate din studiouri profesioniste, sub un motto deştept: „pune-ţi întrebări”.

Pe lângă aceste canale, Rusia are numeroase alte instrumente care se insinuează subtil şi eficient în vieţile cetăţenilor: armate de troli, (ro)boţi care propagă mesaje în mediile sociale, bloguri sau vedete prietenoase cu regimului şi cenzură coordonată la scară largă, transmite Digi24.

Sunt menite să atace valori occidentale, de la cele ştiinţifice la cele ideologice. Spre exemplu, în ultima vreme militează pentru familia tradiţională, împotriva refugiaţilor şi folosesc orice ocazie de a critica instituţiile vestice.

Varietatea de opţiuni şi anonimitatea aduse de internet au fost deturnate la o magnitudine pe care lumea liberă nu era pregătită să o confrunte. Iar rezultatele abia încep să se vadă.

Cum a început bătălia pe internet

Influenţarea opiniei publice prin manipulare nu e nouă, dar apariţia internetului a deschis noi oportunităţi.

Prin 2011 a apărut un val de optimism legat de reţelele sociale, în contextul în care Facebook şi Twitter alimentau revolte populare în Orientul Mijlociu, într-un fenomen cunoscut drept Primăvara arabă. Internetul părea un instrument al democratizării, o portavoce a oamenilor cenzuraţi de propriile guverne, care puteau acum să se organizeze pe internet.

În acelaşi an, au izbucnit cele mai mari manifestaţii după anii 90 din Rusia. Cetăţenii, organizaţi în mare parte pe Facebook, acuzau fraudarea alegerilor care îl menţineau pe Putin la putere (în rocada preşedinte-premier). Se pare că asta a convins Rusia să înceapă ofensiva asupra internetului, privit ca un instrument prin care vesticii vor să dea jos de la putere elitele politice din jurul Moscovei.

Trolii şi boţii ruşi invadează internetul

Din 2012 se poate observa un plan sistematizat de manipulare prin internet, prin creşterea cenzurii interne şi influenţarea opiniei publice externe. Este foarte dificil de găsit originea fondurilor folosite în aceste campanii până la guvernul rus, dar cert este că se observă o direcţie a manipulării favorabilă regimului. În plus, ştim că guvernul rus investeşte sute de milioane de dolari doar în companii de PR convenţional pentru spălarea imaginii.

Au apărut comentatori plătiţi (în 2012, preţul era peste 1 euro per comentariu) să deturneze discuţiile din secţiunile de comentarii ale presei occidentale. Încă din 2013 anchetele din presa rusă au dezvăluiau modul de funcţionare al fermelor de troli plătiţi pentru norme de câte 100 de postări pe zi.

În 2014, ziarul The Guardian scria că primeşte 40.000 de comentarii pe zi din zona de propagandă rusă.

Pe lângă aceşti comentatori-troli, s-au dezvoltat programe de boţi— nişte softuri care postează automat în reţelele sociale pe teme prestabilite de programatorii acestora.

Se pare că o mare parte din articolele pe teme politice apărute pe reţelele sociale americane în perioada alegerilor erau generate de aceşti boţi: unul din cinci materiale pe tema campaniei (analizate în perioada 16 septembrie - 21 octombrie 2016).

Calcule recente au estimat că articolele de propagandă rusă au fost distribuite de miliarde de ori pe Facebook în perioada alegerilor americane.

Materialele promovate de canalele de propagandă sunt variate, de la fake news la ştiri reale care sunt în concordanţă cu direcţia ideologică de la Kremlin. Ele încep prin a fi promovate artificial, iar apoi utilizatorii de bună credinţă le preiau ca atare şi le viralizează.

Recent a apărut o platformă de monitorizare a sute de conturi Twitter asociate propagandei ruseşti: Hamilton 68. Conturile îmbină poveşti drăgălaşe cu pisoi şi eroi cu articole manipulative.

De aceea este dificil pentru un utilizator obişnuit să le distingă de nişte conturi obişnuite. Dar analiza conţinutului acestora arată clar că sunt orchestrate pentru a deturna aceleaşi discuţii în aceleaşi direcţii.

Care sunt temele favorite ale propagandei ruse

În timpul războiului rece, KGB-ul a generat şi promovat mituri precum cel că HIV/SIDA este creaţia laboratoarelor armatei americane. Operaţiunea INFEKTION a fost pusă la punct în ani de zile şi era una dintre campaniile de “măsuri active” pentru slăbirea încrederii în vest.

Pe măsură ce a evoluat tehnologia, ritmul fabricării unor naraţiuni convenabile ruşilor a crescut exponenţial şi se mulează în timp real pe subiectele de actualitate.

Analiza conturilor de Twitter despre care se ştie că sunt folosite pentru propagandă arată că în ultima lună s-a abordat subiectul atacului armat din Las Vegas—postările au inundat mediul online cu terorii ale conspiraţiei şi pro-conservatoare. Un alt subiect discutat intens a fost situaţia din Siria, unde s-a promovat masiv rolul pozitiv al Rusiei (care în realitate susţine un regim criminal). Şi preşedintele Trump a apărut des în twitturile propagandei ruse, în general în ipostaze pozitive. De-a lungul verii, una din temele predilecte a vizat migranţii: s-au promovat mesaje cu privire la “invazia” refugiaţilor în Europa sau care susţineau că Germania ar bloca ştiri despre crime comise de refugiaţi.

Alte ţinte favorite ale propagandei ruse recente sunt George Soros, homosexualii şi occidentalii progresişti.

S-a speculat că şi dezbateri recente din România, cum ar fi referendumul pentru familia tradiţională şi campaniile agresive antiavort, ar veni pe filieră rusă. Dovezile nu sunt concludente, dar cu siguranţă sunt direcţii care apropie România de Moscova şi o îndepărtează de Occident.

Un mesaj repetat devine un mesaj credibil

Încă din anii 70 au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil. Când aude o informaţie familiară, creierul reacţionează mai rapid şi se produce o scurtătură care îl face să atribuie valoare de adevăr informaţiei, după cum explică psihologii.

De aceea nu este surprinzătoare rapiditatea cu care sunt distribuite ştirile false sau popularitatea imensă a lui Vladimir Putin în Rusia.

Iar evoluţia tehnologiei pare să ofere mai multă muniţie celor care o folosesc în scopul manipulării. Recent a apărut capacitatea de a modifica imaginile video, exact aşa cum se poate altera realitatea dintr-o poză—practic poţi pune alte cuvinte în gura unui vorbitor înregistrat video. Tehnologia e în fază incipientă, dar perspectivele sunt înfricoşătoare, fiindcă suntem total nepregătiţi pentru asemenea arme de manipulare.

Hackerii pot devasta lumea modernă

Pe lângă războiul ideilor, Rusia adăposteşte armate de hackeri, ale căror acţiuni pot destabiliza mult mai rapid ţintele.

Este notoriu exemplul cu pana din curent declanşată în Ucraina la finalul lui 2015, pe fondul conflictului cu Rusia. Hackerii ruşi au preluat controlul asupra computerelor companiei de electricitate şi peste 250.000 de oameni au fost lăsaţi pe întuneric. Un an mai târziu, hackerii ruşi aproape au distrus televiziunea franceză TV5 Monde. Mai recent, hackerii ruşi au spart emailurile democraţilor americani şi le-au publicat pe WikiLeaks.

„Ca fost expert în securitate cibernetică, mă aştept ca Rusia să aibă capacitatea de a declanşa un colaps financiar prin folosirea atacurilor digitale asupra burselor din Europa şi nordul Americii”, scria Cameron Colquhoun. Şi directorul Agenţiei de Securitate Naţională din SUA, Keith Alexander, avertiza asupra aceluiaşi pericol.

„Regulile războiului s-au schimbat major”, scria generalul rus Gerasimov în 2013 şi puncta că eficienţa mijloacelor non-militare a depăşit-o pe cea armelor în conflictele moderne.

Războiul pentru putere s-a purtat dintotdeauna pe mai multe fronturi. Azi e cu precădere pe internet, unde se dă bătălia pentru minţile şi inimile celor cu putere de vot.