Până la primul cutremur de pământ

Până la primul cutremur de pământ
Sursa: anticoruptie.md Foto: Victor Popovskii 11.01.2017 21:03
Deseori, când vorbim de clădirile construite în Moldova după 1991, auzim expresia „Vor sta până la primul cutremur”. Este o apreciere emoţională, iar ultimele două cutremure de putere medie din septembrie şi decembrie 2016 confirmă că lucrurile stau anume aşa. Care este însă situaţia reală în domeniul construcţiilor? Există situaţii când, din cauza constructorilor sau a funcţionarilor, sunt posibile daune totale pentru oameni sau imobile?

Particularităţile procesului de construcţie în Moldova

„Încă atunci când eram student, profesorii mei spuneau că în Moldova există un complex unic de factori negativi, îşi aminteşte Victor Popovschi, inginer şef pentru proiecte anti-alunecări de teren SA Intexnauca, specialist cu o experienţă de 38 de ani. Deţin licenţa în specialitatea „Protecţia împotriva proceselor geologice periculoase”, la care se referă mediul geologic, fenomenele seismice şi factorii climaterici”.

„E cunoscut faptul că Moldova se află într-o zonă periculoasă din punct de vedere seismic, spune Vladimir Polcanov, doctor în ştiinţe tehnice, specialist principal al Catedrei de geodezie, cadastru şi geotehnică a Universităţii Tehnice din Moldova. Însă există încă o serie de factori periculoşi, care sunt accentuaţi de cutremurele de pământ. E vorba de alunecările de teren, care pot face pagube chiar mai mari decât cutremurele; surpările de sol; râpele; impactul apelor subterane, etc.

Cercetările Academiei de Ştiinţe arată că suprafaţa totală a teritoriilor cu pericol de alunecare de teren este de 670 de mii de hectare sau 20% din suprafaţa ţării.

În prezent, în Moldova sunt înregistrate 16 mii de alunecări de teren. Doar la începutul anilor 90 a secolului trecut, într-o acutizare a proceselor de alunecare de teren, au fost afectate 10 mii de case, 350 de kilometri de utilităţi, distruse 17 monumente de arheologie, 9 monumente de istorie a culturii. Deplasările de teren catastrofale, care au avut loc în noaptea de 25 – 26 februarie 1998 în oraşul Leuşeni, raionul Hânceşti, au avariat 160 de case şi 7 km de drum”.

„Aşa sunt condiţiile geologice în Moldova, spune şeful Direcţiei arhitectură, proiectare, urbanistică şi amenajarea teritoriului în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, Sergiu Munteanu. Practic peste tot, la adâncimea de 6 metri, este un strat de lut. Atunci când apa ajunge la acest strat şi nu poate trece de el, se formează un teren cu potenţial de alunecări. Acest factor trebuie luat în calcul de fiecare data, când se fac proiectări şi construcţii.

Legislaţia Moldovei în domeniul construcţiilor este complexă şi cu cerinţe stricte, care are prevederi clare privind responsabilităţile fiecărei instituţii şi sancţiunile prevăzute pentru diferite acţiuni. Este vorba, în primul rând, de Legea nr 835 „cu privire la principiile urbanismului şi amenajării teritoriului”, precum şi Legea nr 163 „cu privire la autorizarea lucrărilor de construcţie” şi Legea nr 721 „cu privire la calitatea în construcţii”. Altă discuţie e că prevederile legislaţiei nu sunt, întotdeauna, respectate şi atunci sunt posibile mari probleme”.

„Moldova e împărţită în trei zone de pericol seismic, continuă Vladimir Polcanov. Nord – 6 puncte, Centru – 7, Sud – 8 puncte. Această împărţire e însă teoretică, deoarece combinată cu alţi factori negativi, gradul de risc al unui teren concret poate fi ridicat. De exemplu, în Chişinău, care e situat în zona de risc de 7 puncte, există multe terenuri, unde imobilele pot fi construite doar respectând cerinţele pentru gradul de risc de 8 puncte. Aici vorbim de strada Albişoara, străzile Bucureşti, Bernardazzi şi multe altele. Din punct de vedere financiar, creşterea riscului seismic cu un punct duce la scumpirea construcţiei – a fundamentului cu 20%, a carcasei – cu 30%, a întregului edificiu – cu 50% sau chiar mai mult.

Nu există terenuri potrivite

„În capitală demult nu mai există terenuri potrivite pentru construcţii, consideră Victor Popovschi. Cel puţin terenuri ce pot fi utilizate fără a face cercetări şi activităţi suplimentare, deseori extrem de costisitoare. Anterior, Direcţia municipală arhitectură, urbanism şi relaţii funciare interzicea construcţiile pe aceste terenuri, acum însă permite”.

Opinia lui Popovschi este susţinută de omul de afaceri Vasili Chirtoca, lider de fracţiune în Consiliul municipal, care după finalizarea Universităţii tehnice din Odesa a lucrat 12 ani în institute de proiectări, avansând de la inspector la inginer şef de proiect şi director. „În Chişinău, teritoriile ce nu corespund cerinţelor pentru construcţii, sunt destul de mari”.

Potrivit lui Vladimir Polcanov, „Chişinăul s-a dezvoltat mulţi ani după concepţia urbanistică a arhitectului Şciusev, care l-a gândit ca un mic orăşel confortabil, cu o populaţie de până la 300 de mii de oameni. Acum în oraş locuiesc cca un milion de oameni, resursele teritoriale sunt epuizate demult şi sunt utilizate terenuri care anterior erau considerate nepotrivite pentru construcţii”.

Resursa strategică pentru birocraţi

Oraşul are două căi de dezvoltare, prima fiind extinderea teritorială, aşa cum era planificat până în anul 1991 (reamintim, că planurile urbanistice prevedeau, de exemplu, includerea Străşeniului în Chişinăul Mare).  Apropo, creşterea oraşului presupunea extinderea străzii Alba-Iulia, care ca şi Grenoble, trec pe vârf de deal şi sunt considerate cele mai sigure zone ale oraşului pentru construcţii. Însă, acest scenariu presupune investiţii în infrastructură din bugetul de stat şi cel municipal – construcţia reţelelor de apă şi canalizare, gaze, energie electrică, străzi şi drumuri. Atât de mulţi bani nu există şi nici nu au de unde să apară.

O altă opţiune este pregătirea terenurilor dificile, dar care se află în proximitatea infrastructurii existente, desigur, tot din contul municipiului. Şi acest scenariu ar putea fi o soluţie din situaţia actuală.

„Aceste terenuri pot fi pregătite pentru construcţii şi întărite împotriva alunecărilor de teren, pur şi simplu, e nevoie de bani. Unele ţări construiesc chiar insule artificiale în ocean”, comentează Vladimir Polcanov.

„Recent am proiectat o fabrică de suc concentrat de mere în raionul Ungheni. Nu pot numi preţul cercetărilor, acesta fiind secretul comercial. Însă vă pot arăta rezultatul şi să vă asigur că e scump. Cercetările au arătat că terenul pentru construcţii este sigur, în caz contrar, măsurile anti-alunecare, anti-seismice etc, ar fi majorat semnificativ costurile de construcţie”, povesteşte Pavel Corcevschi, specialist principal al Institutului Industrialproiect, demonstrând un document extrem de lung.

Totuşi, nici pentru acest scenariu Municipiul nu are suficienţi bani. Însă, este nevoie nu atât de extinderea oraşului, cât de redistribuirea terenurilor pentru construcţii. E una din resursele principale din care funcţionarii de stat pot face bani. S-a scris mult despre aceasta. Vom remarca doar că atribuirea în proprietate sau arendă a terenurilor municipale, conform legii, trebuie făcută prin licitaţie, ultima având loc încă în anul 2013. De atunci, calea legală de a obţine terenuri pentru construcţii a fost, de facto, închisă.

Cât ţine de securitate, autorităţile municipale au ales o a treia cale – atribuirea pentru construcţii (netransparentă) a terenurilor cu risc de alunecări şi alte probleme. În acelaşi timp, evaluarea riscului de alunecare şi a stabilităţii terenului este lăsată pe seama companiilor de construcţii şi a developerilor privaţi.

Reamintim, nu există nici un pericol pentru oameni, dacă lucrările de proiectare şi construcţie sunt efectuate corect.

Şi vom deschide o paranteză. Nu există pericole, dacă într-o zonă cu risc de alunecări, ce a fost întărită, toate lucrările ulterioare sunt coordonate şi ţin cont de acest factor. De exemplu, lucrările de tăiere a solului la construcţia unui drum. În caz contrar, solul poate să înceapă să alunece la zeci şi chiar sute de metri depărtare de la locul „tăierii”.

Cum să evaluezi gradul de risc al terenului

Există două hărţi specializate ale Chişinăului. Prima este harta riscului de alunecări, realizată acum cca 20 de ani de un grup de cercetători ai Universităţii Tehnice, conduşi de doctorul în ştiinţe Semen Orlov. Este o foaie imensă, lipită din hărţi detaliate ale oraşului şi suburbiilor (care au fost obţinute de la KGB-ul republican), pe care au fost trecute toate zonele cu risc de alunecări. Într-o vreme, harta a stat pe un perete în Primăria Chişinău, iar mai târziu aceasta a fost digitalizată şi arhivată. Documentul a fost publicat, împreună cu alte hărţi (a apelor subterane, etc) pe site-ul map.chisinau.md, care însă nu e accesibil de mai mulţi ani.

Viceprimarul Chişinăului, Nistor Grozavu, mi-a declarat că au apărut probleme tehnice, iar în prezent specialiştii le înlătură. Posibil că, în curând, site-ul va fi lansat din nou. „Eu însumi, fără acest site, sunt ca fără mâini”, a recunoscut viceprimarul, care a deţinut anterior funcţia de decan a facultăţii de arhitectură a Universităţii Tehnice a Moldovei.

E adevărat că, dacă verifici în sistemul Whois, acest domen nu există, iar întreprinderea MoldData propune înregistrarea lui contra sumei de 39 de dolari pe an.

Pe site-ul Primăriei mai putem găsi un banner spre rubrica e-urbanism. Însă în galeria hărţilor de bază nu se regăsesc cele menţionate mai sus sau mai jos.

A doua hartă este cea a micro-raioanelor seismice ale capitalei, pe care sunt trecute zonele cu risc de 7 şi 8 puncte. Aceasta a fost elaborată de cercetătorii Institutului de geologie şi seismologie a Academiei de ştiinţe a Moldovei. Informaţia conţinută în această hartă este oferită proiectanţilor contra bani, care sunt folosiţi pentru a dezvolta în continuare acest document.

„La modul practic, în Chişinău sunt delimitate 62 de zone de risc, spune Vladimir Polcanov. În zonele cu alunecări de teren, potrivit datelor din anul 2000, erau situate peste 100 de case particulare, 30 de imobile multietajate, 10 grădiniţe de copii. Acum, numărul lor a crescut, însă fără acces la hărţile menţionate, nu-l putem şti exact”.

Casele particulare

Cererea extrem de mare pentru loturile destinate construcţiei de vile a provocat şi comportamentul autorităţilor. Sunt alocate terenuri, însă posesorii nu sunt avertizaţi că lucrările de oprire a alunecărilor de teren pot costa cu mult mai mult decât însuşi terenul şi construcţia.

„Pe un teren obişnuit, proprietarul poate fora două sonde de explorare geologică, la preţul cca 10 mii de lei. Însă mulţi nu fac nici acest lucru. Pe un teren problematic, numărul sondelor poate să crească de câteva ori şi aceasta va fi doar începutul lucrărilor necesare”, avertizează Vladimir Polcanov.

„În anul 2015, un complex de case de locuit în suburbia Chişinăului, orăşelul Codru, a suferit în urma alunecărilor de teren. Doar costul proiectului lucrărilor anti-alunecări a depăşit două milioane de lei. Am fost invitaţi să facem o expertiză, iar păgubiţii susţin că nimeni nu i-a avertizat despre acest pericol”. Este vorba despre 6 vile pe strada Izvoarelor, pe care nu e atât de uşor să le găseşti – la casa cu numărul 30, drumul şi stradela se termină, începând o pădurice. În partea stângă, cu o lungime de peste jumătate de kilometru, e o vale. Făcând o sută de metri în jos, apoi alte 200 la dreapta, dai de primul lot cu alunecări de teren. Cărăruşa pe care am mers era împânzită cu stuf, iar solul îmbibat de apă, care clefăia sub picioare, chiar dacă era sfârşitul unei veri toride.

Abia în noiembrie 2016, pe această pantă a început săparea tranşeelor anti-alunecare şi alte activităţi anti-alunecare.

„De fapt, susţine Vladimir Polcanov, construcţia pe o pantă cu risc de alunecări trebuie să înceapă de jos. Dacă începi să construieşti din vârf, creşte riscul alunecărilor pe mijlocul pantei. Din păcate, orele de curs legate de aceste fenomene, chiar şi pentru viitorii arhitecţi, se reduc permanent, iar specialişti care cunosc problemele seismice de alunecări a terenurilor, sunt tot mai puţini. Aproape că nu mai avem astfel de experţi, iar alţii nu sunt pregătiţi în Universităţi”, se plânge Vladimir Polcanov.

Blocurile multietajate

Există doi factori negativi ce influenţează construcţia blocurilor cu multe etaje în Chişinău.

Primul – sunt delimitate loturile „complicate”, construcţiile fiind mai scumpe pe aceste terenuri. Astfel, dezvoltatorii sunt obligaţi să caute căi de a reduce costurile, pentru că e greu să explici unui cumpărător de ce e diferit preţul unui metru pătrat de locuinţă în două blocuri identice, unul fiind construit pe loc drept, iar altul pe unul înclinat şi cu risc de alunecare.

Al doilea factor ţine de lipsa specialiştilor cu calificarea necesară pentru a evalua loturile de teren şi a propune soluţii corecte.

Casa începe cu fundamentul

Surparea malurilor la construcţia fundamentului casei de locuit pe strada Miron Costin, pe 8 iunie 2016, a atras atenţia opiniei publice. Însă astfel de surpări sunt la ordinea zilei în Chişinău.

Citeşte continuarea pe anticorupţie.md.



Ştiri similare

Ştiri NON-STOP