Afacerea „Elat” pare că a început din start cu ilegalităţi. Capul afacerii şi creatorul brandului este Leonid Volneanschi, cunoscut în perioada comunistă drept mecenat, sponsor şi apropiat de al lui Vladimir Voronin. Fostul preşedinte comunist i-a fost recunoscător lui Volneanschi, decorându-l de două ori cu distincţii de stat.

Pentru realizarea visului, Volneanschi îşi găseşte un partener de afaceri în Federaţia Rusă, Roman Gudcov, preşedinte al Companiei Global-Investment, care preia 49% din acţiunile firmelor „Elat SA” şi 15% din „Elat Invest”. Grupul de firme „Elat” este completat de „Elat Retservice”, „Elat Profit” şi „Sigma SA”.

În 2008, grupul „Elat” a cumpărat de la stat 71,67% din acţiunile întreprinderii „Sigma”, contra unei sume de 81,6 mil. lei. Blocul administrativ şi alte încăperi au fost modernizate pentru spaţii de oficii comerciale şi pe teritoriul fostei uzine a apărut centrul comercial „Elat”. Este interesant că la efectuarea tranzacţiei preţul pentru o acţiune a fost exact cu un ban mai mare, decât cel cerut de stat, suficient ca privatizarea să fie considerată legală.

După efectuarea tranzacţiei, începe preluarea masivă de către holdingul „Elat” a proprietăţilor fostei uzine. Acest proces atinge interesele companiei fiduciare al afaceristului imobiliar, Valeriu Boicenco, „Europa-Trust SA”, care la moment deţinea 26,15 % de acţiuni în „S.A. Sigma”. Boicenco nu se lasă păgubaş şi porneşte o adevărată luptă în instanţe pentru a determina conducerea Elatului să ţină cont de interesele sale. Boicenco pierde însă lupta, pe numele său fiind intentate dosare penale, care continuă şi azi.

Poliţiştii şi procurorii îl ajută pe Volneanschi să construiască „Elatul”

Banii investitorilor ruşi se pare că au fost insuficienţi pentru realizarea visului lui Volneanschi. În timp ce apare în mass-media ca un mecenat generos, sponsorizând cluburi sportive şi artişti, dar şi Partidul Comuniştilor, aflat la guvernare, Leonid Volneanschi împrumută sume impunătoare de bani de la persoane fizice. Investigaţia noastră arată că în total ar fi împrumutat vreo 6 milioane de euro. 

Potrivit documentului, Volneanschi a împrumutat 300 de mii de euro de la fostul procuror, Alexandru Ciorbă, 724 de mii de euro de la Sergiu Garabagiu, fost şef al secţiei supraveghere a urmăririi penale din cadrul Procuraturii Generale, 400 de mii de euro şi 200 de mii de dolari de la Larisa Nefiodkina, văduva fostei autorităţi interlope, Valeri Rotari, alias Zelionîi, asasinat la începutul anului 2000, 90 de mii de euro de la colonelul în rezervă, Vladimir Racu, fost şef de direcţie în Departamentul pentru Combaterea Crimei Organizate în perioada generalului Nicolae Alexei, 450 de mii de dolari şi 200 de mii de euro de la fostul şef al Direcţiei generale analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor din cadrul MAI, Vladimir Ţurcan, şi 550 de mii de euro de la Ecaterina Metev, despre care se spune că ar fi o apropiată de a lui Vladimir Ţurcan şi că banii de fapt i-ar aparţine tot lui. 

Se mai spune că un milion de euro Volneanschi l-ar fi împrumutat de la fostul bodyguard al familiei Stati şi actualul om de afaceri, Ion Vînaga, dar şi o sută de mii de euro de la hoţul în lege, Veaceslav Grigoriev, alias Şket, cunoscut ca un protejat al mafiei evreieşti. 

Larisa Nefiodkina spune că după ce i-a fost asasinat soţul, a încercat să se descurce singură şi a investit economiile în construcţia caselor particulare. După ce a vândut o casă, un cunoscut comun i-a făcut cunoştinţă cu Volneanschi şi a convins-o să-i împrumute banii.
 
Vladimir Racu susţine că banii îi aparţin fiicei sale, care a vândut un teren primit cadou de la mama soacră. 

În 2013 pe numele lui Vladimir Ţurcan a fost intentat un dosar penal pentru falsuri în declaraţia de avere, dosar care nu a mai avut finalitate. 

Volneanschi nu achită datoriile

Deşi a semnat contracte, Volneanschi nu a restituit de bună voie datoriile creditorilor fizici, cu excepţia lui Vînaga şi a lui Grigoriev. Astfel, Ciorbă, Garabagiu, Nefiodkina, Racu, Ţurcan şi Metev se adresează în instanţa de judecată cu cererea de recuperare a datoriilor şi fiecare câştigă. 

Dar nu toţi reuşesc să-şi recupereze bani, cu excepţia lui Vladimir Ţurcan, Metev şi Alexandru Ciorbă. 

Vladimir Ţurcan este numit în 2010 administrator al companiei „ Elat-constructor”, una din firmele holdingului „Elat”. Potrivit Camerei înregistrării de stat, Ţurcan ar deţine funcţia respectivă şi în momentul de faţă, deşi acesta susţine că a părăsit demult funcţia.

Având la mână decizii definitive al instanţelor de judecată, titluri executorii, decizii privind aplicarea sechestrelor, Garabagiu, Nefiodkina şi Racu aşa şi nu şi-au mai văzut banii. Se mai spune că Vladimir Racu ar fi ajuns în cele din urmă la o înţelegere cu noii proprietari ai Elatului, care i-au promis să-i restituie câte 1000 de euro în fiecare lună.

Cum i-a lăsat executorii judecătoreşti cu buza umflată pe creditorii lui Volneanschi. La data de 27.07.2012, la cererea executorului judecătoresc, George Boţan, Anatolie Bănărescu, preşedintele Camerei executorilor judecătoreşti din sectorul Centru, municipiul Chişinău, emite o dispoziţie, prin care sunt conexate într-un dosar toate procedurile de executare pe numele lui Leonid Volneanschi. 

La 17 aprilie 2013, George Boţan emite o încheiere prin care transmite tot pachetul de 13 la sută din acţiuni pe care le deţinea Volneanschi fostului procuror, Alexandru Ciorbă. 

Din dosar reiese că preţul pachetului acţiunilor deţinute de Volneanschi a fost diminuat substanţial, ajungând să coste puţin peste două milioane trei sute mii de lei. 

Ulterior Judecătoria sectorul Centru a Capitalei a anulat ordonanţa de transmitere a pachetului de acţiuni a lui Volneanschi către Ciorbă, însă decizia nu a mai avut nici un efect, acţiunile ajungând în posesia „SRL Moldelina”.

Într-un interviu acordat la începutul lunii decembrie, 2016, Leonid Volneanschi spune că George Boţan este implicat în schema care l-a lăsat fără de afacere.

George Boţan este acum în arest, fiind învinuit în dosarul „spălătoriei ruseşti”. 

În 2011, Boţan a fost acuzat de implicare în atacul raider de la Universalbank şi disponibilizat din sistem, dar a fost restabilit în scurt timp de către instanţa de judecată. Şi în 2015, ministrul Justiţiei, Vladimir Grosu, încearcă să-l scoată pe Boţan în afara sistemului, însă este repus în funcţie cu ajutorul magistratului Curţii Supreme de Justiţie, Oleg Sternioală, cu care Boţan este în relaţii de prietenie. Executorul a fost surprins printre invitaţii la nunta magistratului, care a avut loc în toamna anului 2014. 

Larisa Nefiodkina: „Executorul judecătoresc mi-a falsificat semnătura” 

Larisa Nefiodkina susţine că a fost înşelată de către executorii judecătoreşti, iar organele de drept le acoperă fărădelegile. 

Iniţial Titlul executoriu ajunge în custodia executorului judecătoresc, Nelea Sărătură, care întreprinde măsuri pentru asigurarea executării. Prin decizia lui Bănărescu, dosarul este transmis lui Boţan. „Fiica mea Elvira era bolnavă de cancer. Eu eram cu dânsa în Israel la o clinică. Când m-am întors la Chişinău, Sărătură a spus că a transmis dosarul lui Boţan. A zis că i-a telefonat soţul meu şi a dat acordul să transmită dosarul lui Boţan. Toată lumea ştie cum a murit Valera meu şi că de mult zace în pământ”, ne-a spus femeia.

Citeşte continuarea pe crimemoldova.com.