Ca şi Letonia, în anul 1991 Moldova s-a desprins de URSS. Rupându-ne de imperiu, noi am luat în corabia noastră independentă şi o mare comunitate de vorbitori de limba rusă. Şi timp de 25 de ani nu am ştiut ce să facem cu ei. O guvernare le cerea una, de pildă, să ne înveţe limba, următoarea guvernare spunea că nu trebuie să o înveţe. Letonii au procedat altfel. Ei i-au declarat pe cetăţenii lor rusofoni apatrizi, adică fără cetăţenie. Ca să o obţină, trebuiau să satisfacă câteva condiţii, inclusiv să cunoască limba letonă. Nils Uşakovs despre care vă spuneam a avut nevoie de zece ani ca să devină cetăţean leton. Mama lui nu are cetăţenie letonă nici până astăzi. Eu nu ştiu dacă soluţia letonă este cea mai bună. Eu ştiu, însă, că a noastră este cea mai proastă. Băieţii şmecheri de la putere au înţeles că decât să rezolve problema rusofonilor, e mai bine să o folosească în interesul lor. Cum? Învrăjbind ba o parte din cetăţeni, ba cealaltă. Pentru ce să-i învrăjbească? Simplu, ca să poată fura. La 9 mai rusofonii din Chişinău au desfăşurat în centrul capitalei o panglică Sfântul Gheorghe poate mai mare decât cea de la Moscova. Lucru, care evident, ne-a înfuriat pe noi, cei care tindem spre Uniunea Europeană şi România. Ieri unioniştii au desfăşurat în Chişinău cel mai mare tricolor din spaţiul românesc, fapt care i-a înfuriat pe rusofonii noştri. Nu vă trezesc toate astea asociaţii cu corida spaniolă, de pildă? Într-o zi un toreador pro-rus îi arată taurului adică nouă, cetăţenilor, o panglică Sf. Gheorghe şi înfurie o jumătate de Moldovă. În altă zi un toreador pro-român arată un tricolor, înfuriind cealaltă jumătate. Iar la tribună stau Plahotniucii, Filaţii şi Ghimpii noştri care aplaudă şi se distrează. Finalul îl cunoaşteţi: taurul este ucis.