„Ţopii” - aşa le place să-i numească pe oamenii de afaceri Victor Ţopa şi Viorel Ţopa politicienii şi comentatorii plătiţi de Vladimir Plahotniuc, cel care i-a trădat şi jefuit pe cei doi.

Toate aceste comentarii invocă „numele rău” al „Ţopilor”, de unde cititorii ar trebui să deducă în mod automat că purtătorii acestora sunt nişte mari răufăcători. Nu se spune nimic concret despre ei, se induce doar un mit de rău abstract, dinspre care ar adia un mare pericol. „Da, ni se insuflă, Plahotniuc, Filat şi Voronin sunt răi, dar staţi că vin alţii în locul lor, tot aşa de răi ca şi ei ori poate chiar mai răi şi aceştia sunt „Ţopii”. Prin ce sunt răi – nu ni se spune nimic. Că oamenii de cinci ani nu mai sunt în ţară şi îşi dezvoltă afacerile peste hotare, nu se aminteşte nici o vorbă. Că Plahotniuc le-a furat metodic, timp de doi ani, acţiunile din toate afacerile care le aveau aici iarăşi se tace. Că acelaşi Plahotniuc le-a fabricat dosare prin care i-a condamnat la 8 şi 10 ani de puşcărie iarăşi nimic.

Şi în fine, că Plahotniuc a fost oligarh pe timpul lui Voronin, a devenit cel mai mare oligarh după 2009 şi vrea să rămână la fel după 2015 de asemenea se tace.

Şi dacă oamenii aceştia doi sunt răi, cei care lucrează la JURNAL TV – iar JURNAL TV este finanţat de Victor Ţopa – evident nu au cum să fie buni, să aibă o personalitate şi un punct de vedere al lor şi că ei nu fac decât să transmită mesajul impus de finanţator. Adică se induce exact ideea modelului după care funcţionează televiziunile lui Plahotniuc, unde jurnaliştii nu sunt decât nişte bieţi transmiţători mecanici de mesaje ale bossului.

Există însă şi un tip de argumentare mai cu pretenţii de subtilitate, şi anume: ni se aminteşte că Victor Ţopa, şi Viorel Ţopa au fost cândva parteneri de afaceri cu Plahotniuc. Şi fiindcă Plahotniuc i-a jefuit pe cei doi, reiese că noi, jurnaliştii, nu suntem decât nişte instrumente ale razborcii dintre foşti parteneri.

Eu la viaţa mea nu am prea fost angajat într-un serviciu, unde trebuia să stau de la oră la oră. Am fost mai mult un fel de liber-profesionist, atât cât este posibil asta în RM, unul care se mulţumea cu câştiguri mici şi ocazionale din piese de teatru ori articole de ziar. S-a întâmplat aşa pentru că mai presus de orice am preţuit libertatea şi independenţa mea, nu mi-a plăcut niciodată să promovez alte idei şi principii decât ale mele. Şi chiar dacă banii mi-au lipsit mereu, faptul acesta nu m-a marcat foarte tare, întrucât mi-am trăit mereu cariera mea de jurnalist şi scriitor din plăcere, fără obligaţii, fără cenzură. Cui i-a plăcut ce scriu, mi-a comandat texte, cine mi-a pretins să schimb ceva în textele mel, cu acela am rupt-o din start. 

Când în octombrie 2009 mergeam la Val Butnaru ca să discutăm despre o emisiune de satiră politică la televiziunea JURNAL TV, eu nu a trebuit să-i explic prea mult lui Val că nu concep să mi se pună limite şi interdicţii, întrucât el mă cunoştea bine din colaborările noastre mai vechi. Am convenit şi în privinţa salariului şi era pentru prima dată în viaţa mea unul decent. Nu aveam habar cine îmi finanţează acest salariu şi nici nu mă interesa.  

Ştiu foarte bine că o să fiu invidiat de toţi jurnaliştii din Moldova pentru ceea ce o să scriu în continuare, dar nu fac decât să redau o realitate. Am mai spus lucrul acesta - eu am fost în aceşti şase ani poate cel mai liber jurnalist şi  om, dacă vreţi, din Moldova. Nu mi-a făcut nimeni plan, nu am primit în aceşti ani nici o indicaţie despre ce să fac emisiunile, nu am nici un şef deasupra mea, nu particip la nici o şedinţă de lucru la JURNAL TV, vin la televiziune când vreau şi plec când vreau. Eu îmi creez agenda, eu îmi aleg temele. În relaţia cu administraţia postului nu am decât plăcerea să primesc complimente pentru unele dintre emisiuni care îmi reuşesc mai mult. Atât. Ca jurnalist, simt că am atins probabil cel mai înalt punct  al cariere mele, iar interesul pentru politică, pe care nu-l aveam mai înainte, m-a maturizat ca om şi ca cetăţean. Iar ca lucrurile să pară cu totul frumoase, în plus la toate am ajuns să fiu recunoscut şi respectat de mii de oameni din această ţară.

Cum este, după toate astea, să auzi că tot ce scrii tu este la comanda finanţatorului postului?! Pe care eu unul nu l-am întâlnit decât o singură dată în viaţă. Şi cum să accepţi că orice faci tu ca om, ca cetăţean, ca scriitor, este interpretat la fel ca o comandă a finanţatorului?! Şi cum timp de 6 ani să fii întrebat în fiecare săptămână de o grămada oameni dacă nu ai fost ameninţat ori împuşcat, iar ţie ca şi cum să-ţi placă să-ţi rişti sănătatea şi viaţa de dragul unui finanţator fugar în Germania?! 

...Este adevărat că, despre Plahotniuc, în emisiunile mele am vorbit mai des decât despre alte personaje politice de la noi. Trebuie să recunosc că încă din anul 2005, când am auzit pentru prima dată acest nume, implicat în preluarea Băncii Victoriabank, am simţit un adevărat interes „ştiinţific-literar”, ca să zic aşa faţă de acest individ. Mi se pare de departe unul din cele mai curioase exemplare umane pe care l-a dat Moldova în ultimii ani. Ca erou negativ este o adevărată comoară pentru un scriitor. Deci, un personaj care a renunţat din tinereţe la orice însemne de umanitate şi moralitate (sentimentele pentru acest tip de oameni sunt un semn al slăbiciunii), care a devenit de pe atunci un fel de robot ori un terminator, ce şi-a încărcat în cap pentru tot restul vieţii un singur program sau joc. Poţi să-i zici „Mafia”, poţi să-i zici „Programul campionului”. Al celui mai - celui mai! Şi căruia, în ciuda miliardelor furate, nu cred că îi plac atât banii, cât îi place puterea asupra oamenilor pe care i-o dau banii.

Acest tip de indivizi au un mod special de a-şi trata, de pildă, partenerii de afaceri. La un moment dat, vor să se ridice deasupra lor, nu le place să le fie egali cineva într-o afacere. Pentru asta le aplică câte o lovitură teribilă, de pildă, îi deposedează de o parte din business. În termeni de gangsteri - nu-i omoară cu totul, îi rănesc doar. Şi aşteaptă ca oamenii aceia să-şi recunoască inferioritatea faţă de el şi să-i devină docili. În Moldova nu prea găseşti oameni puternici, aşa că mai toţi se împacă cu jaful operat de fostul partener. Şi dacă se întâmpla aşa, atunci Plahotniuc poate deveni şi mărinimos. Dacă el te-a jefuit, iar tu după asta nu te superi pe el şi nu unelteşti împotriva lui, Plahotniuc nu îţi va fura restul şi chiar te va susţine într-un fel. Aşa a făcut cu Victor Ţurcan, preşedintele Victoriabank. A vrut să-l deposedeze de o parte din acţiuni şi când acela a încercat să opună rezistenţă, s-a pomenit cu cătuşe pe mâini. Iar când Ţurcan i s-a închinat, Plahotniuc s-a făcut din nou cu el partener. Un scenariu identic s-a derulat cu Oleg Voronin şi tat-su, Vladimir Voronin, pe care i-a lăsat fără multe din businessuri, ca după asta, când Voronin-superior a prins la minte şi i s-a supus, Plahotniuc i-a luat din nou pe cei doi „în dole”. În fine, exemplul cel mai la îndemână este bineînţeles cel al lui Filat. Spectacolul răzbunării şi apoi al îmbunării lui Plahotniuc faţă de Filat s-a derulat în întregime în ochii noştri. Am văzut cu toţii cum l-a supus la o adevărată cascadă de înjosiri şi umilinţe, cu trimiterea CNA la guvern, cu demiterea din funcţia de premier, cu distrugerea familiei lui Filat şi apoi cum i-a aplicat aproape lovitura de graţie cu decizia Curţii Constituţionale. Încă puţin şi Filat ajungea şi la puşcărie (ceea ce încă mai rămâne la ordinea zilei). Dar Filat i s-a supus în cele din urmă şi uitaţi că au ajuns parteneri la furtul miliardului.

Din câte înţeleg, Victor Ţopa şi Viorel Ţopa nu au vrut să se conformeze acestui model de comportament şi asta l-a înfuriat pe Plahotniuc. A dorit şi doreşte în continuare să-i distrugă definitiv. Cei doi s-au decis să finanţeze o nouă televiziune şi aici e partea lor de idealism, aş zice, căci să crezi că într-o Moldovă o televiziune poate schimba rapid mentalităţi e aproape o utopie. Înţeleg că ei atunci, în 2009, ori nu cunoşteau foarte bine, ori îşi făceau iluzii în privinţa moldovenilor şi a societăţii moldoveneşti. Probabil, sperau că se vor găsi destui politicieni şi cetăţeni care îi vor înţelege şi îi vor sprijini. Presupun că nu-l cunoşteau foarte bine nici pe fostul lor partener, care în aceşti ultimi şase ani şi-a dezvăluit laturi nebănuite. Un Plahotniuc aşa cum era acesta până în 2009, când stătea în umbră şi dădea de acolo ordine, părea uşor de scos la lumină, de demascat şi de pedepsit. Or în timp s-a văzut că nu e chiar aşa şi acesta are puteri şi ambiţii mult mai mari.

Dar, cum se întâmplă de multe ori în asemenea cazuri, dacă pari atât de tare încât nu te pot lovi alţii, ajungi să te loveşti singur. Plahotniuc a început să dea greş. El şi-a subordonat în totalitate justiţia şi a transformat politicul din Moldova în scena unor continue reglări de conturi ca unul care crede că i se permite orice. Şi dacă o parte a averii lui a furat-o pe timpul lui Voronin oarecum departe de ochii lumii, după 2010 a început să acapareze obraznic în văzul lumii bogăţii, terenuri, businessuri. Furtul unui miliard se înscria în această logică. Aici, însă, vedem că s-a produs un lucru neaşteptat pentru Plahotniuc. Poporul s-a trezit. Numărul mare de protestatari la mitingul din 3 mai cred că a ars nişte conductoare şi diode în programul terminatorului şi el a început în panică să-şi construiască apărarea ca mai apoi să lovească. Iată de ce după acel miting de la 3 mai a scos de la naftalină mitul „Ţopilor”, care vor să preia puterea în Moldova prin intermediul Platformei DA. Şi prin jurnaliştii săi a ajuns să afirme lucruri cu totul absurde, şi anume că JURNAL TV, ar fi fost preluat de Vlad Filat (Filat, conform scenariului, vedem că s-a dat la fund şi tace). După care a antrenat forţe şi mijloace mari în acest sens.

Pe lângă televiziunile lui şi poliţia lui Filat (care a „descoperit” sticle cu inflamabil pregătite pentru proteste), a pus în acţiune acele elemente din mişcarea unionistă pe care le controlează şi spun lucrul acesta cu mare amărăciune. Ca în ultimă instanţă să-l „activeze” pe cel pe care l-a controlat mereu, Mihai Ghimpu. Acesta, după o judecată şi nişte argumente pe care numai mintea lui putea să le producă (de fapt, inspirate de Plahotniuc), declară sus şi tare că el nu mai vrea ca la putere în Moldova, în locul unor oligarhi, să vină alţi oligarhi, avându-i în vedere pe Victor Ţopa şi Viorel Ţopa. 

De aici ar rezulta că Ghimpu ar trebui să lupte şi cu oligarhii care conduc astăzi Moldova, şi cu cei care lui i se par că ar putea veni. Vedem, însă, că Ghimpu, ca şi toţi activiştii şi bloggerii lui Plahotniuc, nu că nu luptă în nici un fel cu pericolul real care exista astăzi, ci face jocul lui Plahotniuc. Ei consumă eforturi şi bani considerabili ca să lupte cu nişte oligarhi virtuali, care AR PUTEA SĂ VINĂ LA PUTERE. Împotriva acestora, el umple PMAN, locul unde trebuia să se desfăşoare astăzi, 7 iunie, protestul Platformei DA, cu maşini şi camioane. Camioane împotriva lui Victor Ţopa şi Viorel Ţopa?... Nu, camioane împotriva poporului. Mă întreb, cum ar fi comentat regretatul Gheorghe Ghimpu, cel care a ieşit împotriva tancurilor ruseşti, faptul că fratele său Mihai Ghimpu bagă camioane împotriva miilor săi de compatrioţi?... 

Lui Plahotniuc, Filat, şi Ghimpu le place să interpreteze lucrurile după firea şi năravul lor. Dacă ei au venit la putere în locul unor oligarhi, ai celor de pe timpul lui Voronin, înseamnă că şi în locul lor vor să vină alţi oligarhi. Lor nu le convine să vadă că Platforma DA şi miile de cetăţeni care vin la proteste, vor în general să pună capăt oligarhiei în Moldova, să nu mai vină niciodată un oligarh la putere în Moldova, să fie impus un alt mod de a face politică în Moldova, să se pună în sfârşit bazele unei justiţii independente şi democraţii autentice în Moldova.

...Revenind la mitul „Ţopilor”, probabil în anul 2009, atunci când Plahotniuc începuse să-i jefuiască pe cei doi, el îşi imagina următorul scenariu de mai departe. „Ţopii” trebuiau să se împace cu jaful, nu trebuiau să-i opună nici o rezistenţă, să nu finanţeze nici un JURNAL TV şi atunci Plahotniuc, după ce îi deposedase de o parte din business, restul li-l lăsa şi se făcea din nou partener cu ei. În 2010 îi lua cu el în echipa PD şi „Ţopii” erau astăzi „deputaţi stimaţi” în fracţiunea PD şi puţini am fi ştiut ce se întâmplă cu adevărat în Moldova pentru că ar fi lipsit un JURNAL TV care să ne deschidă ochii. Şi toţi jurnaliştii şi bloggerii lui Plahotniuc, care astăzi le toarnă „Ţopilor” zoi în cap, i-ar fi lăudat şi ridicat în slăvi. Nici Mihail Fiodorovici Ghimpu nu ar mai fi îndrăznit să-i califice „Ţopi”, ci ar fi vorbit despre ei aşa cum vorbeşte despre Plahotniuc – cu o respectuoasă frică.

...În ce mă priveşte, îi port un mare respect domnului Victor Ţopa, pentru că a avut naivitatea şi curajul să creadă într-o televiziune în Moldova. Eu am avut de câştigat intelectual, profesional şi civic imens din această oportunitate. M-am realizat în aceşti 5 ani ca jurnalist mai mult decât în precedenţii 20. Şi am fost binecuvântat cu respectul şi admiraţia a sute de mii de oameni din această ţară.

Vreau să spun că îmi place să le fiu drag oamenilor şi că voi face tot ce pot ca să rămân pentru totdeauna în minţile şi inimile moldovenilor aşa cum sunt perceput astăzi.

Constantin Cheianu

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.