„Dumnezeu să te odihnească în pace, tatăl meu. Aşa te vom ţine mine noi, apropiaţii tăi şi o întreagă naţiune. Eşti mândria unei ţări. Dumnezeu să te ierte şi să te odihnească în pace. Te iubim şi te vom iubi pe vecie” este mesajul postat de fiul poetului.

Efim Tarlapan s-a născut la 17 mai 1944 în satul Măgurele, Ungheni. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie, secţia de ziaristică (1962-1970); urmează Cursurile Superioare ale Institutului de Literatură „M. Gorki” din Moscova (1985-1987).

A deţinut funcţia de redactor literar la ziarul „Viaţa satului”, la Radioul republican, la Editura „Lumina” şi săptămânalul „Literatura şi arta”. Debutează editorial în anul 1974 cu placheta de versuri umoristice şi satirice Scuzaţi pentru deranj.

Cărţile pe care le editează pe parcursul anilor îl înscriu printre cei mai buni reprezentanţi ai genului satiricoumoristic. Parodiile, fabulele, epigramele, rondelurile, aforismele autorului sunt adunate în volumele Tatuaje (1977), Revers (1980), Acarniţa (1986), Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situaţia (1989), Cartuşiera (1991), Dioptrii pentru ochelarii de cai... (1995), Coloana nătângilor (2001), Deşertul din clepsidră (2005), Zâmbete pentru export (2010), Eseuri tragi-comice (2011), Bezna nare orizont (2013), Lumina umbrei mele (2013) ş.a.

Un loc aparte în creaţia sa îl ocupă cărţile pentru copii: Lănţişorul cu cheiţe (1981), Clape (1985), Termometru (1988), Staţi jos, copii! (1990), Bobocelul (1992), Ghicitori şi epigrame şcolare (1995), Alfabetul – ghicitoare (1999), Un melc la fotbal (2003), A doua pauză de râs (2011), Aerul de-acasă (2013) ş.a.

Este autorul unor antologii de umor românesc şi universal: Atlas comic (1982), Buturuga mică (1993), Marea antologie a epigramei româneşti (2005), Câte-o poantă de căciulă (2007), Cu mâţa-n carte (2009), Râsul lumii la români (2010) ş.a. Este organizatorul primului Festival Naţional de Epigrame de la Chişinău.

Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1976) şi din România (1994) şi Membru de onoare al Uniunii Epigramiştilor din România. 

Laureat al peste 50 de festivaluri şi concursuri de poezie satirico-umoristice desfăşurate în Republica Moldova şi România.

Este deţinătorul mai multor premii şi menţiuni literare, printre care: Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1993, 1995, 2009), Premiul „Unitatea Naţională” pentru epigramă la Festivalul Naţional „Eterna epigramă” din Cluj-Napoca (1994), Premiul Editurii „Adrian Păunescu”, al ziarului „Vremea”, al revistei şi al Cenaclului „Totuşi iubirea” (1994), Premiul special al Fundaţiei Soros – Moldova (1995, pentru volumul de poezii umoristice Dioptrii pentru ochelarii de cai), Premiul pentru Publicistică al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2012, pentru volumul Scriitorul întrebat), Premiul „Relaţii Culturale” al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2013), Premiul BNC „Ion Creangă” în cadrul Salonului Internaţional de Carte pentru Copii şi Tineret (2013, pentru cartea Aerul de acasă) ş.a. Este posesorul Titlului Onorific „Maestru al Literaturii” (1996) şi Ordinului de Onoare (2010).