Timp de aproape 20 de minute, Platon îi povesteşte lui Tănase cum autorităţile centrale s-au implicat în jaful bancar şi cum instituţiile statului nu fac absolut nimic pentru recuperarea banilor. De asemenea, Platon îl acuză pe actualul lider PD, Vlad Plahotniuc, de faptul că ar fi principalul beneficiar al jafului, cei doi discutând şi despre şansele ca Ilan Şor să facă puşcărie – personajul din combinaţie de numele căruia este legat celebrul jaf bancar din 2014 (potrivit rapoartelor „Kroll-1” şi „Kroll-2”).

Frământările lui Tănase

Tănase a avut reacţii contradictorii în cele două zile care au trecut de la apariţia convorbirii în spaţiul public. In prima zi, acesta a scris pe Facebook că apariţia acestei discuţii telefonice nu îl afectează în vreun fel. A doua zi însă a anunţat, pe aceeaşi reţea de socializare, că demisionează şi îşi încheie cariera politică, deoarece nu vrea sa devină o „ţintă electorală”. El nu a explicat de ce şi-a schimbat atât de radical poziţia, practic, într-o noapte.

Convorbirea telefonică dintre Alexandru Tănase şi Veaceslav Platon ar fi avut loc în perioada în care primul era preşedinte al Curţii Constituţionale, cei doi cunoscându-se din perioada când ambii erau deputaţi.

Gestul lui Tănase este comentat diferit la Chişinău. În timp ce unii încearcă să-l transforme în „erou”, pentru demisia sa „de onoare” şi ignoră caracterul prietenos al discuţiei preşedintelui Curţii Constituţionale cu un personaj obscur, al cărui nume apare în scandaluri uriaşe legate de spălare de bani – alţii, slujitori ai puterii, se chinuie să acrediteze ideea că „scurgerea” convorbirii telefonice ar fi „opera serviciilor secrete ruse”, deoarece, - scriu aceştia, - „lovindu-se în Tănase, se loveşte în PD şi Plahotniuc”. Ceilalţi, din contră, încearcă să inducă ideea că, prin demisia sa, Tănase s-ar desprinde de Plahotniuc. O altă categorie de comentarii sunt critice la adresa lui Tănase. Unii cred că această demisie înseamnă că „s-a spart mafia” şi că ar exista chiar temei pentru „o urmărire penală”.

Coincidenţe?

Numele lui Tănase este legat de mai multe evenimente „fierbinţi” care s-au întâmplat în ultimii ani:

-   În 2010, când Alexandru Tănase era tot ministru al Justiţiei, ministerul condus de acesta promova în Parlament un set de amendamente ce le permiteau executorilor judecătoreşti să primească 3% din suma totală a litigiului. Până atunci, executorii beneficiau doar de onorarii fixe, indiferent de suma litigiului. La două luni de la adoptarea acelor amendamente, printr-o bancă moldovenească, despre care s-a scris că era controlată la acea vreme de Veaceslav Platon, s-au spălat peste 20 de miliarde de dolari proveniţi din Rusia. Ulterior s-a demonstrat că acest lucru a fost posibil prin mimarea unor procese de judecată, cu implicarea mai multor judecători şi executori judiciari din Moldova.

-   În 2013, Curtea Constituţională, condusă de Alexandru Tănase, i-a interzis liderului PLDM, Vlad Filat, să mai devină prim-ministru din cauza „suspiciunilor de corupţie”. Astfel, premier al Moldovei a devenit atunci colegul de partid al lui Filat – Iurie Leancă, cel care a semnat, în 2014, în calitate de prim-ministru, garanţia bancară de peste 9 miliarde de lei (bani luaţi din rezervele Băncii Naţionale şi oferiţi celor trei bănci din care a fost furat 1 miliard de dolari). Între timp, Leancă a părăsit PLDM şi şi-a creat propriul partid – Partidul Popular European din Moldova. Datoria Guvernului faţă de BNM a fost pusă pe umerii cetăţenilor (transformată în datorie de stat). De câteva luni, Iurie Leancă este vicepremier în Guvernul Filip, iar la nivel parlamentar formaţiunea sa face parte din majoritatea controlată de PD.

-   La sfârşitul lui decembrie 2015, Curtea condusă de Alexandru Tănase, obliga şeful statului să desemneze în funcţia de prim-ministru candidatul care va fi propus de o majoritate parlamentară. Se întâmpla exact în perioada în care fracţiunile parlamentare se fărâmiţau, exponenţii acestora trecând la PD, iar Plahotniuc a fost propus de PD la funcţia de premier.

-   În ianuarie 2018, Alexandru Tănase a acceptat să revină în fotoliul de ministru al Justiţiei, urmare a remanierilor guvernamentale anunţate, la briefing, de Vlad Plahotniuc, care nu deţine nici o funcţie în stat.

Despre „concurenţa” cu Mihai Poalelungi

O altă ipoteză care ar putea explica demisia lui Alexandru Tănase din funcţia de ministru al Justiţiei este relaţia contondentă pe care acesta se pare că o are cu Mihai Poalelungi, încă preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, promovat recent de CSM, fără concurenţă, în funcţia de judecător al Curţii Constituţionale. A fost o mutare anticipată de societatea civilă, care, la fel, anticipează faptul că Poalelungi va ajunge, foarte curând, preşedinte al Curţii Constituţionale. Asta după ce Tudor Panăţîru a demisionat subit din această funcţia la sfârşitul lunii ianuarie 2018.

Între altele, după ce Poalelungi a declarat că vrea să facă „o mai bună justiţie constituţională în Republica Moldova”, Tănase a ironizat pe seama lui: „Sper ca "îmbunătăţirile" să nu presupună închiderea pentru societate a instituţiei după modelul CSJ, să nu presupună adoptarea deciziilor de inadmisibilitate, ori de câte ori CCM va fi chemată să dea un răspuns tranşant, la fel cum sper ca antologica comunicare cu societatea prin intermediul comunicatelor de presă scrise în limbaj de lemn, să nu migreze de la CSJ la CCM”.

A demisionat cu sau fără voia PD? Ce s-a întâmplat noaptea?

PD a comunicat că Tănase nu a înştiinţat partidul care l-a promovat în funcţie despre intenţia de a demisiona. În anunţul său privind demisia, postat pe Facebook, el i-a mulţumit lui Pavel Filip „pentru încrederea acordată”. Iar luni, la şedinţa Guvernului, premierul Filip a vorbit cu regret despre gestul lui Tănase: „Personal regret mult acest lucru. Este un profesionist şi în perioada scurtă în care am avut-o împreună, am constatat că poate face multe pentru reforma acestui Guvern. A fost un mod de a răspunde la aceste atacuri de denigrare împotriva sa şi un mod de a proteja Guvernul de aceste atacuri”, a comentat Filip, fără a preciza dacă îi aprobă sau nu demisia lui Tănase.

Istoria modernă a Republicii Moldova cunoaşte un caz când prim-ministrul a refuzat cererea de demisie a unui ministru. S-a întâmplat în decembrie 2012 – când Iurie Leancă, pe atunci ministru de Externe, a depus cerere de demise, deoarece a promis anterior că va demisiona dacă, până în ianuarie 2013, nu vor fi asigurate condiţiile necesare pentru anularea de către UE a regimului de vize pentru moldoveni. Atunci cel care i-a refuzat cererea a fost şeful său de partid Vlad Filat.

Totuşi, Pavel Filip a sugerat că va aproba cererea de demisie a lui Tănase: „Este o decizie pe care o respect. (…) Ţin foarte mult să-i mulţumesc pentru activitate. (…) Şi sunt sigur că va avea succes pe tărâmul pe care-l stăpâneşte foarte bine, tot ceea ce ţine de dimensiunea justiţiei. Mai multe informaţii vor fi date şi mâine după şedinţa săptămânală a partidului”, a adăugat premierul şi el fruntaş PD.

DW