Dan Dungaciu şi Petrişor Peiu au analizat etapele în care a fost pregătită frauda bancară. Potrivit celor doi experţi, marele furt ar fi început acum şase ani.

„Începând cu august 2012, Vienna Capital Partners vinde participaţia sa la Unibank către 21 de acţionari, dintre care opt firme private britanice şi una rusească, plus 12 cetăţeni ai Republicii Moldova, majoritatea noilor acţionari plătind acţiunile cu credite luate de la companii offshore, cu conturile bancare în bănci letone. Manevra a încălcat prevederile unor acorduri internaţionale de reglementare a domeniului financiar-bancar, la care şi Republica Moldova este parte, şi pe care ar fi trebuit să le respecte. Astfel, autorităţile de la Chişinău ar fi trebuit să stabilească şi să verifice identitatea reală a beneficiarilor finali, având în vedere că unele dintre firmele britanice erau înregistrate în paradisuri fiscale”, spun autorii analizei, care remarcă faptul că lipsa de reacţie promptă din partea statului a fost înregistrată şi în cazul Băncii Sociale.

Deşi noii proprietari ai majorităţii acţiunilor Băncii Sociale şi-au plătit achiziţiile prin aceeaşi metodă ca şi în cazul Unibank (credite luate de la companii offshore cu conturi în bănci letone), Banca Naţională a Moldovei a ignorat această stranie coincidenţă şi nu a acţionat în consecinţă, deci nu a sesizat parchetul şi nu a blocat schimbarea de acţionari.

Schema a funcţionat în aceeaşi manieră şi în cazul Băncii de Economii, adaugă experţii, iar toate indiciile ar duce la aceeaşi persoană, care figurează şi în raportul companiei Kroll.

„Pentru a vedea cine a coordonat aceste mişcări de preluare a controlului celor trei bănci, este suficient să aplicăm principiul „follow the money“ şi să observăm că în perioada 2012-2013, grupul Şor (condus de Ilan Şor) şi-a triplat portofoliul de credite de la cele trei bănci de la 1,38 miliarde lei la 4,8 miliarde lei, dintre care trei miliarde numai către Unibank. În toată această perioadă, nici Banca Naţională a Moldovei, nici Ministerul de Finanţe nu au luat nicio măsură legală de stopare a acestei preluări şi nici nu au sesizat Procuratura”, notează experţii români.

Aceştia au scris şi despre oferirea celor aproape 14 miliarde de lei din rezervele Băncii Naţionale sub garanţia Guvernului, sub pretextul salvării economiilor deponenţilor.

Argumentul că garanţia a fost oferită pentru protecţia deponenţilor nu este plauzibil. Din numărul total al conturilor deţinute de către deponenţi, care la acea dată era de circa 2,4 milioane de conturi, peste 2,3 milioane de conturi, sau 96% din deponenţi, aveau sume mai mici de 6 mii lei. Guvernul şi-a argumentat deciziile de emitere a garanţiilor cu aceste 2,3 milioane de conturi ale deponenţilor bancari, care urmau legal să obţină banii înapoi, pentru a întoarce şi depunerile celor care deţineau în cont sume mai mari.

Toate aceste argumente i-au determinat pe Dan Dungaciu şi Petrişor Peiu să tragă următoarea concluzie: „Tot ceea ce s-a întâmplat începând din anul 2013 în sistemul bancar din Republica Moldova a fost o acţiune coordonată a unor grupuri private şi a principalelor instituţii ale statului, în primul rând Ministerul de Finanţe, Guvernul Republicii Moldova, Procuratura Generală şi Banca Naţională a Moldovei, având ca scop extragerea unei sume importante de bani din sistemul bancar şi transferarea acesteia în străinătate, cu predilecţie în legislaţii offshore, de unde să fie extrem de greu, dacă nu imposibil, de recuperat”.

La finele lunii decembrie a anului trecut, Banca Naţională a publicat sinteza celui de-al doilea raport privind frauda bancară, prezentat de consorţiul Kroll şi Steptoe & Johnson. Autorii vorbesc despre acţiuni concertate, iar singurul nume pomenit în investigaţie este cel al lui Ilan Şor, deşi anchetatorii spun că sunt implicate şi alte persoane, fără a da însă detalii. Anterior, instituţiile vizate au respins acuzaţiile, iar primarul de Orhei a ameninţat detectivii străini cu judecata.