Sunt declaraţiile făcute în cadrul unui interviu de către Lyudmila Kozlovska, preşedinta Fundaţiei Open Dialog, o organizaţie poloneză care susţine protecţia drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept în spaţiul postsovietic.
Lyudmila Kozlovska a menţionat că este extrem de important pasul pe care l-a făcut societatea civilă de la Chişinău, atunci când la protestul din 17 septembrie 2017 a cerut sancţiuni din partea UE în privinţa demnitarilor moldoveni.
„În spatele corupţiei se află nume concrete. Vom sprijini, pe cât putem, eforturile societăţii civile privind atragerea la răspundere a funcţionarilor corupţi şi responsabili pentru încălcarea drepturilor omului, aşa cum am procedat în cazul propagandiştilor, judecătorilor, procurorilor şi politicienilor ruşi în frunte cu Putin, pe lista de sancţiuni „Savcenko”, a declarat preşedinta Fundaţiei Open Dialog.
Lyudmila Kozlovska afirmă că metodele pe care le aplică regimul condus de oligarhul Vladimir Plahotniuc în răfuiala cu oponenţii său sunt similare cu stilul dictatorului kazah Nazarbaev şi a încurajat opoziţia să insiste pe iniţierea referendumului legislativ în scopul abrogării modificărilor recente din codul electoral.
Preşedinta Fundaţiei Open Dialog s-a referit şi la informaţiile denigratoare şi mincinoase tirajate de holdingul media al lui Plahotniuc în adresa fundaţiei pe care o conduce, menţionând că intenţionează să-l atace în judecată.
Vă propunem pentru lectură interviul integral oferit de Lyudmila Kozlovska.
Pe parcursul anului 2017 ţara noastră a fost frecvent menţionată în rapoartele organizaţiei pe care o conduceţi. Cum explicaţi interesul sporit al organizaţiilor internaţionale ce activează în domeniul apărării drepturilor omului faţă de Moldova, care într-adevăr traversează o grea perioadă de criză socială, politică, economică? Cât de mult diferă ceea ce se petrece acum în ţara noastră, de situaţia în Ucraina sau Kazahstan, de exemplu?
Atenţia noastră sporită a fost atrasă de regresul brusc în domeniul respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pe care l-a înregistrat Moldova în ultimul an. De rând cu alte organizaţii internaţionale, fundaţia Open Dialog a remarcat multiple ingerinţe sub acest aspect din partea elitei conducătoare.
Anul 2017 a devenit un punct critic la limita răbdării partenerilor de dezvoltare ai Moldovei, care îşi puneau mari speranţe în reforme, în special în cea a justiţiei. În realitate, aceste „reforme” nu au reprezentat decât o mimare a activităţii autorităţilor şi nu au influenţat în nici un fel starea de lucruri.
Moldova era remarcată pozitiv prin faptul că devenise un exemplu pentru state precum Ucraina, Federaţia Rusă sau Kazahstan, însă după furtul unui miliard de dolari din rezervele naţionale, probuşirea democraţiei în Republica Moldova se produce cu o viteză fără precedent.
Metodele pe care le aplică guvernarea dependentă de oligarhul Vladimir Plahotniuc, de rând cu presa capturată şi controlată de acesta, se aseamănă mult cu stilul dictatorului kazah Nazarbaev sau cu cel al lui Putin. Astfel, anturajul oligarhului are un singură sarcină - de a servi regimul, nimicind orice gândire critică şi persecutându-i în special pe cei ce se opun deschis şi luptă cu corupţia din ţară. Iar misiunea fundaţiei noastre constă exact în apărarea drepturilor acestor activişti civici, jurnalişti şi reprezentanţi ai opoziţiei.
Cum aţi aflat despre ce se petrece în Moldova? Aţi putut presupune că, într-o ţară considerată exemplul de succes al Parteneriatului Estic, ar putea să aibă loc încălcări atât de grave ale drepturilor omului?
Reieşind din faptul că activitatea noastră ţine în special de fostele state sovietice, suntem destul de reticenţi faţă de declaraţiile de succes şi imagine pozitivă a unui sau altui stat.
Chiar şi exemplele Poloniei sau Ungariei sunt relevante în acest sens. Cine ar fi putut crede că Polonia, binecunoscută pentru transformările sale reuşite, în anul 2017 se va face remarcată prin atacul fără precedent din partea partidului aflat la guvernare asupra independenţei sistemului judecătoresc, organizaţiilor non-guvernamentale şi presei?
Referitor la Moldova, am fost însă uimiţi de cazul avocatei Anei Ursachi şi de amploarea propagandei, a PR-ul negru şi primitivismul dosarelor fabricate împotriva ei. Am apărat pe parcursul anilor mai mulţi avocaţi persecutaţi politic, dar unul cu acuzaţie că ar fi „avocatul diavolului” întâlnim prima dată. S-a întâmplat în octombrie 2016, când avocata Ana Ursachi a fost invitată să participe la conferinţa OSCE în Berlin. În aceeaşi zi, de către toate posturile televizate controlate de oligarhul Plahotniuc, Ana Ursachi a fost prezentată ca „avocat al diavolului” şi „lider de grupare criminală”. Evident, a fost o reacţie la informaţiile cu privire la acte de corupţie şi încălcări flagrante ale legii din partea regimului de guvernământ despre care a povestit Ursachi.
Reieşind din experienţa pe care o aveţi, dar şi din cea a apărătorilor drepturilor omului moldoveni cu care aţi interacţionat, aţi putea spune că împărtăşiţi opinia Secretarului General al Consilului Europei care a numit Moldova „stat capturat”? Cum s-a materializat acest termen în 2017 în Moldova şi care sunt metodele eficiente de a combate acest fenomen?
Nu doar împărtăşim, ci şi am argumentat cu date exacte în rapoartele noastre (detalii aici) faptul că Moldova este captiva regimului oligarhic a lui Plahotniuc, unde pentru orice alt punct de vedere oamenii sunt persecutaţi politic, ameninţati, hărţuiţi prin intermediul materialelor propagandiste denigratoare.
Acest lucru este posibil, deoarece funcţionarii publici şi politicienii din Moldova au sentimentul de impunitate, ştiind că nu vor fi traşi la răspundere pentru faptele comise.
Cel mai eficient mod de a combate fenomenul este presiunea din partea comunităţii internaţionale, de exemplu, blocarea asistenţei financiare, care va fi furată ori de câte ori e alocată. Dar cel mai eficient mod, chiar dacă pare a fi şi cel mai dur, sunt sancţiunile personale în privinţa funcţionarilor şi a cercului lor apropiat, sancţiuni ce vor fi impuse din partea UE şi SUA.
În rapoartele elaborate de fundaţia pe care o conduceţi, la fel ca şi în discursurile personale care au putut fi auzite la APCE, în Parlamentul European, OSCE, ONU este frecvent menţionat numele lui Vladimir Plahotniuc. Cum aţi putea caracteriza rolul acestuia în instaurarea „dictaturii oligarhatului” în Republica Moldova?
În mâinile lui Plahotniuc, cel mai mare oligarh şi unul dintre cei mai influenţi politicieni în Republica Moldova, la momentul actual e concentrată toată puterea. Acest fapt, indiscutabil, reprezintă o ameninţare serioasă a procesului de democratizare a statului. Mai multe organizaţii non-guvernamentale, centre analitice şi surse mass-media confirmă faptul monoplizării influenţei lui Plahotniuc asupra organelor de stat, exercitării controlului total asupra justiţiei.
Un rol important îl joacă şi faptul deţinerii de către acesta a majorităţii resurselor media în Moldova. Folosirea televiziunilor şi ziarelor cu acoperire naţională în scopuri propagandiste îi permite lui Plahotniuc să prezinte situaţia în Moldova departe de natura reală a lucrurilor. Dânsul foloseşte frecvent manipularea mediatică şi pentru a hărţui oponenţii politici sau activiştii civici neastâmpăraţi, care îndrăznesc să protesteze sub geamurile conacului său. Chiar şi discursurile deputaţilor europeni (de exemplu, cazul lui Michal Boni) sunt distorsionate, pentru a servi ridicării ratingului lui Plahotniuc.
Din aceste motive, Moldova tot mai des e numită „stat capturat”. Îmbucurător totuşi este faptul că societatea civilă percepe pericolul intenţiilor lui Plahotniuc şi a cercului său apropiat. Acest fapt este confirmat de protestele masive antioligarhice şi intensificarea opiniei publice negative în privinţa lui Plahotniuc.
Anume din acest motiv, Partidul Democrat condus de Plahotniuc a iniţiat trecerea către sistemul electoral uninominal, iar apoi, cu sprijinul partidului lui Igor Dodon, au şi votat implementarea sistemului electoral mixt. Experienţa altor state în acest sens, indică asupra creşterii posibilităţii de a mitui alegătorul şi de a utiliza fraudulos resursele administrative.
Cum au reacţionat partenerii internaţionali de dezvoltare ai Moldovei la informaţiile pe care le-aţi făcut publice la APCE, Parlamentul European, ONU, OSCE? Ce aţi ţinut să accentuaţi în primul rând?
Scopul nostru principal a fost să lichidăm golul informaţional şi să vorbim deschis despre persecutările politice care au devenit un lucru obişnuit în Moldova începând cu 2016. Astfel, având sprijinul partenerilor de dezvoltare, în special al Parlamentului European, APCE, OSCE, ONU, dar şi al parlamentelor naţionale ale statelor europene, noi am reuşit să stopăm, cel puţin în timp, valul de peresecutări îndreptat împotriva mai multor reprezentaţi ai societăţii civile de la voi.
O prioritate pentru noi rămâne şi apărarea judecătorilor, în asemenea cazuri precum cele ale Domnicăi Manole, Marinei Anton, Dorin Munteanu. Am reuşit să oprim persecutarea, atât în Moldova cât şi în Ucraina a omului de afaceri şi activistului civic Alexandru Machedon, care sprijină mult procesele democratice în Republica Moldova.
Am cerut organismelor europene condiţionarea strictă a ajutorului financiar alocat Moldovei din partea UE. În lunile mai-iunie 2017 am participat în acest sens la un şir de întrevederi cu oficialii europeni şi am organizat evenimente în Parlamentul European, APCE, cu participarea reprezentanţilor opoziţiei, a jurnaliştilor şi activiştilor civici (detalii aici şi aici).
Pe parcursul audierilor, noi am cerut Parlamentului European, Adunării Parlamentare a Consilului Europei şi Comisiei Europene să decidă alocarea banilor către Republica Moldova doar cu condiţia stopării persecutărilor politice, încălcărilor drepturilor omului şi doar în cazul implementării reale a reformelor. Într-un final, vocea reprezentanţilor societăţii civile moldoveneşti şi a organizaţiilor internaţionale a fost auzită. UE a condiţionat strict următoarea tranşă de bani, pentru a exclude abuzurile din partea autorităţilor din Moldova.
În Moldova s-a înrădăcinat deja o modalitate bizară de rezistenţă împotriva luptătorilor cu regimul - omul care îndrăzneşte să înfrunte sistemul, care vorbeşte adevărul despre dezmăţul politic şi judiciar sau care îl învinuieşte de toate acestea pe Vladimir Plahotniuc este imediat numit „mâna Moscovei”. Credem că aţi întâlnit asemenea exemple şi în timpul activităţii pe care o aveţi în Ucraina. Ce credeţi despre aceasta?
Da şi chiar de multe ori! Într-adevăr, în Ucraina si Moldova, a devenit foarte comod şi chiar pare a fi un trend să faci un „agent al Kremlinului” din oricine care critică puterea. Oficialii de la Chişinău au mers şi mai departe, invocând “pericolul Kremlinului” drept o sperietoare pentru partenerii europeni şi americani.
În acelaşi timp, investigaţiile jurnaliştilor independenţi arată o simbioză dubioasă dintre regimul autoproclamatei regiuni transnistrene şi autorităţile oficiale de la Chişinău. Plahotniuc, care are o popularitate foarte mică şi o reputaţie dubioasă în Moldova, încearcă sa se prezinte drept o „alternativă unică proeuropeană”.
Acest fapt trezeşte multă dezamăgire în rândul adepţilor cursului european al Moldovei şi este imediat folosit de forţele populiste proruse. Din acest motiv, este foarte important, ca partenerii europeni, care pe parcursul anului 2017 au arătat clar pe cine îl consideră vinovat de corupţia totală şi falimentul reformelor în Moldova, să aibă şi în continuare o poziţie solidară în acest sens.
În Ucraina circulă o glumă despre agenţii Kremlinului, astfel fiind numiţi doar cei care critică vehement puterea. Dacă nu ai fost numit agent al Kremlinului în Ucraina, înseamnă că nu munceşti îndeajuns de bine. Tentaţia de a căuta “duşmanul extern” este foarte mare şi perfect caracteristică regimurilor autoritare, mai ales atunci când în ţară se atestă o rezistenţă din partea societăţii civile şi apare presiunea din partea partenerilor străini. Pentru că altceva decât propagandă, funcţionarii publici, proprietari ai imobilelor luxoase care sunt imposibil de procurat din salariile lor mici, nu au ce să contrapună.
La noi, foarte des asemenea formă de propagandă are un caracter agresiv, ajungând chiar până la incitarea la ură. Aţi avut de a face cu asemenea fenomene în experienţa dvs.?
Cred că o să vă uimesc spunând că în ultimii doi ani cu asemenea probleme s-au confruntat chiar şi reprezentanţii opoziţiei şi ai societăţii civile în Polonia. În ultimii doi ani, Polonia, la conducerea căreia după câştigul în alegerile parlamentare si prezidenţiale a venit PiS, s-au făcut paşi uriaşi înapoi către un regim autoritar.
Iar acum toţi cei care au ieşit in stradă şi s-au opus tentativei PiS de a submina independenţa sistemului judiciar, sunt numiţi “agenţi ai Kremlinului şi “agenţi ai lui Soros”. Au apărut chiar şi “agenţi ai Germaniei” şi „agenţi ai Bruxelles-ului”! Un val de propagandă şi incitare la ură împotriva oponenţilor şi societăţii civile este răspândit prin intermediul mass-media controlate de stat. Şi fundaţia OPEN Dialog se numără printre cei hărţuiţi. Aşa că noi înţelegem foarte bine prin ce trece fiecare om devenit ţinta atacurilor şi propagandei mediatice ale lui Plahotniuc în ţara voastră.
De asemenea, vedem că şi fundaţia OPEN Dialog a primit o “notă maximă” de la mass-media controlată de Plahotniuc. Imediat după ce am organizat întrevederile în Parlamentul European în luna mai 2017, despre care am vorbit mai sus, Open Dialog s-a pomenit acoperit de un val de PR negru, răspândit la posturile Prime, Publika, Canal2 şi Canal3. Televiziunile lui Plahotniuc au apreciat aportul adus de noi în ceea ce priveşte condiţionarea ajutorului macrofinanciar Moldovei cu reforme reale, lupta împotriva corupţiei şi a oligarhatului, stoparea persecuţiilor politice. Am fost numiţi “mâna Moscovei”, “agenţi ai lui Ablyazov” şi în multe alte feluri şi asta tot pe durata unei luni de zile, în prime time! Pentru echipa noastră e cel mai mare compliment.
Ce e de făcut pentru a înfrunta hărţuirea mediatică? Care este experienţa fundaţiei şi a dvs. personal în acest sens? Ce aţi reuşit să faceţi sau planificaţi? Veţi alege să acţionaţi în judecată televiziunile ce aparţin holdingului media al lui Plahotniuc? În Moldova tindem să credem că, în condiţiile justiţiei capturate, este practic imposibil să-ţi aperi drepturile în instanţele autohtone. Ce credeţi dvs.?
Ca şi în cazul altor state autoritare, mass-media controlată tinde să exagereze, inventând şi împrumutând lozincile propagandiste de la alţii. Din acest motiv, demascarea minciunii transmise este un scop cât se poate de realizabil, în pofida unui proces aparent dificil de parcurs. Este nevoie doar de solidarizarea societăţii civile, a opoziţiei şi presei independente pentru a răspândi la maxim informaţia obiectivă, ce corespunde adevărului.
Spre exemplu, canalele Publika TV, Canal 2 şi Canal 3 au recurs la dezinformare deliberată atunci când au difuzat informaţia precum că Fundaţia Open Dialog ar fi fost menţionată în context negativ în prestigioasa publicaţie britanică Financial Times.
În realitate, Financial Times a scris un articol despre persecutarea politică fără de precedent a unui om de afaceri şi reprezentat al opoziţiei din Kazahstan. Despre fundaţia noastră în acea publicaţie nu se pomeneşte în general. Iată un exemplu de manipulare clasică de la Publika TV.
De aceea solicitările privind dezminţirea, condamnarea publică a manipulărilor în presă, proteste organizate pe reţelele sociale şi chiar proteste în stradă împotriva campaniilor de dezinformare publică, informarea comunităţii europene despre pericolul propagandei în Moldova, vor fi mecanisme utile de apărare.
Şi obligatoriu trebuie de acţionat în judecată în cazul calomniilor, chiar şi în instanţele considerate controlate de Plahotniuc, ca mai apoi să putem atrage la răspundere şi judecătorii care au acoperit actele de propagandă şi hărţuire mediatică. Lupta cu dezinformarea prin surse mass-media este o cauză comună pentru statele UE, unde a fost creat şi un organ special în acest scop. Moldova a semnat Acordul de Asociere cu UE, este dependentă economic şi financiar de ajutoarele care vin de la partenerii de dezvoltare, aşa că va fi nevoită să accepte regulile. Parlamentul European, Comisia Europeană, la fel ca şi parlamentele naţionale ale UE sunt preocupate de elaborarea strategiilor de luptă cu propaganda.
Astfel, atragerea la răspundere după modelul luptei cu propaganda rusească, de exemplu, când cei implicaţi au fost incluşi in lista sancţiunilor, cu blocarea intrării în UE, a conturilor bancare, este, după părerea mea, o bună soluţie şi o un exemplu clar ce ar putea să-i aştepte pe cei care răspândesc propaganda în Moldova.
De aceea noi ne vom adresa în judecată. Modul după care vom acţiona va fi similar celui aplicat propagandiştilor ruşi şi kazahi. Avem deja experienţa, când reprezentaţii mass-media au preferat să corecteze informaţiile răspândite şi să aducă scuze, decât să plătească compensaţii pentru falsul răspândit. A fost exact cazul difuzării informaţiilor neveridice, despre pretinsa finanţare a fundaţiei noastre de către omul de afaceri din Kazahstan, Muhtar Ablyazov (detalii aici).
Ce i-aţi putea sfătui pe apărătorii drepturilor omului, activiştii şi reprezentaţii opoziţiei din Moldova, care au devenit victime ale campaniilor mediatice denigratoare?
Să-şi unească forţele în această luptă, să înainteze acţiuni colective acolo unde este posibil, să întocmească liste cu numele celor care urmează a fi atraşi la răspundere pentru activitatea de răspândire a propagandei. Vom fi bucuroşi sa oferim orice ajutor în acest sens.
Ce planuri aveţi pentru anul 2018? Va mai avea Fundaţia Open Dialog în vizor Republica Moldova? Vor putea cetăţenii Moldovei să beneficieze şi în continuare de consultaţii şi ajutor din partea fundaţiei?
Sigur că da. Apărarea drepturilor omului, activiştilor civici, judecătorilor, jurnaliştilor independenţi, a avocaţilor din RM va rămâne o prioritate. Pe lângă aceasta, un element important îl va constitui munca asupra întocmirii listei de sancţiuni împotriva funcţionarilor responsabili pentru persecutări politice, a propagandiştilor.
Vara trecută, în Moldova a avut loc un scandal răsunător drept urmare a adoptării noii legi electorale de către regimul aflat la guvernare şi trecerii forţate la sistemul mixt. Cum aţi putea comenta această iniţiativă? Ce exemplu ar avea Ucraina să ne dea în acest sens? Ce urmări credeţi că vor putea surveni pentru Moldova după trecerea la sistemul electoral mixt, potrivit aşa-numitei legi „Plahotniuc-Dodon”?
Îmi exprim toată solidaritatea cu opiniile experţilor în domeniu şi aici mă refer atât la Comisia de la Veneţia, cât şi la concluziile date de experţii şi politologii moldoveni. Verdictul este absolut clar, această lege a fost unanim condamnată, la fel ca şi modul barbar de adoptare al ei, fără asigurarea consensului politic şi în lipsa consultărilor obligatorii cu societatea civilă.
Mai mult decât atât, reieşind din dubiile rezonabile privind angajarea politică a CEC-ului şi subordonarea justiţiei în Republica Moldova, există un risc foarte serios al implementării aşa-numitului procedeu de gerrymandeting - atunci când circumscripţiile teritoriale sunt împărţite într-un mod care va favoriza un anumit partid, candidat, încălcându-se principiul reprezentării egale ale forţelor politice într-o circumscripţie sau alta.
După exemplul Ucrainei, care a trecut prin asemenea experienţă negativă în anul 2012, pot spune că schimbarea legislaţiei electorale în condiţiile scăderii dramatice a popularităţii partidului aflat la guvernare, este o metodă frecvent utilizată în scopul influenţării rezultatelor alegerilor. Este o cale extrem de periculoasă.
De aceea noi susţinem vehement eforturile societăţii civile moldoveneşti cu privire la iniţierea referendumului legislativ şi considerăm că toate forţele de opoziţie trebuie sa se unească în scopul abrogării modificărilor recente din codul electoral.
Cum puteţi comenta iniţiativa Ministerului Justiţiei privind interzicerea finanţării ONG urilor din străinătate?
Motivul este legat de sentimentul de frică pe care-l trăiesc autorităţile corupte din RM odată cu apariţia unei poziţii unite a sectorului civil împotriva diverselor iniţiative bizare ale regimului de la guvernare. Este din păcate o confirmare în plus a faptului că Moldova e un stat capturat.
Interdicţii similare există la momentul de faţă în state precum Rusia, Kazahstan, Azerbadjan. Iar interpretarea evazivă a noţiunii de “activitate politică” cu care operează autorii proiectului, pare a fi o modalitate excelentă pentru persecutarea ONG urilor ce sunt incomode autorităţilor. Aici este important ca societatea civilă sa fie unită, ripostând împotriva unor asemenea iniţiative, pentru că într-un sfârşit ea ar putea privi pe oricine.
Ce cazuri din cele întâmplate în 2017 în Moldova v-au uimit cel mai mult?
Pe lângă impresia negativă generală pe care mi-au lăsat-o cazurile de persecutare politică în Moldova, m-a şocat moartea tânărului Andrei Brăgută care a murit torturat în detenţie. M-a îngrozit cazul fetei orfane, Nicolina Bulat, dacă nu greşesc, care a murit din cauza refuzului de a i se acorda ajutor medical. Ieşit din comun am găsit şi cazul livrării produselor alterate grădiniţelor de copiii. Iar petiţia din partea a zeci de femei, gravide şi lăuze, care au fost supuse tratamentului inuman şi degradant în Centrul Mamei şi Copilului din Chişinău a fost de-a dreptul zguduitoare.
Toate aceste cazuri, iar mai ales lipsa de reacţii adecvate din partea autorităţilor definesc odată în plus noţiunea de stat capturat. Nu cred că puteţi măcar spera la investigaţii obiective. Din partea cui? A procurorului general care sprijină persecutările politice şi nu poate explica barem provenienţa imobilului luxos pe care îl deţine.
Toate cazurile menţionate au aceeaşi finalitate, în loc sa fie eficient investigate şi să se lase cu demisii, concedieri, tragere la răspundere şi condamnare a persoanelor vinovate, autorităţile practic au acoperit totul prin tăcere şi neimplicare. Şi asta se întâmplă într-un stat care a semnat Acordul de Asociere şi care şi-a luat obligaţia sa respecte drepturile fundamentale ale omului, primind sume colosale din partea UE şi SUA pentru reforme în domeniul justiţiei, a medicinei, economiei.
De aceea noi considerăm extrem de important pasul pe care l-a făcut societatea civilă din Moldova, atunci când la protestul din 17 septembrie 2017 a cerut impunerea sancţiunilor nominale din partea UE în privinţa autorităţilor moldoveneşti care încalcă legea.
Este unica, deşi foarte aspră, dar eficientă modalitate de a opri fărădelegea şi impunitatea în Moldova. În spatele corupţiei se află nume concrete. Vom sprijini, pe cât putem, eforturile societăţii civile privind atragerea la răspundere a funcţionarilor corupţi şi responsabili pentru încălcarea drepturilor omului, aşa cum am procedat în cazul propagandiştilor, judecătorilor, procurorilor şi politicienilor ruşi în frunte cu Putin, pe lista de sancţiuni „Savchenko”.
Jurnal.md
