Nu poţi trăi astăzi fără să te implici, fără să reacţionezi, nu poţi să te situezi la mijloc, mai ales când societatea fierbe. Există şi destule expresii care-i taxează necruţător pe cei nehotărâţi – amintesc doar una: „numai idioţii sunt neutri”. Şi aş mai invoca o regulă a jurnalismului occidental de calitate: „nu poţi fi imparţial între bine şi rău, între adevăr şi minciună, între justiţie şi nedreptate”.
Numai că viaţa, realitatea are mai multe faţete, mai multe culori şi nu încap întotdeauna într-o formulă simplificatoare. Ce ne facem cu cenuşiul? Când până şi Adam Michnik, unul din marii europeni ai zilelor noastre, faimos disident anticomunist, spunea într-un eseu că „democraţia este cenuşie”.
Am scris acest mic preambul, pentru că în Republica Moldova, cel puţin în presa de la Chişinău şi pe Internet, lumea pare să se fi împărţit în două tabere: cei care vor ieşi la proteste, întrucât oligarhia sufocă Republica Moldova - au mare dreptate! -, şi altă tabăra, mai puţin numeroasă, dar influentă, pentru că are la dispoziţie televiziuni, portaluri şi bloguri generos finanţate. Aceştia din urmă pretind că protestatarii intră în jocul Moscovei, cea care vrea destabilizare în Republica Moldova şi schimbarea vectorului european.
Se fac manipulări grosolane şi stupefiante. De pildă, perfida informaţie difuzată de televiziunile controlate de „primul oligarh al ţării”, potrivit căreia rebelii din Donbas susţin protestele Platformei DA, alături de „Antifa” lui Petrenco. Că se va organiza un „maidan” sângeros, un nou „7 aprilie”, iar cei care agită spiritele sunt plătiţi de alţi oligarhi, şi că în general Occidentul pune de o nouă revoluţie la Chişinău. În torentul diversiunilor aruncate pe piaţă se pare că nimeni nu mai ţine cont de logica şi coerenţa acestora, aşa încât în acelaşi bloc propagandistic „scenariul Moscovei” este cuplat cu „schema occidentală”.
Limbajul vulgar, contondent, chiar ameninţările sunt parte din peisajul presei din aceste zile. Mă gândesc la cei – destui încă în Republica Moldova – care, împotriva a ceea ce am crede şi contrazicând „abc”-ul jurnalismului occidental, se situează totuşi la mijloc, n-au aderat la nicio tabără. Deşi pe unii dintre ei îi îngrozesc mafioţii şi oligarhii, ei n-au încredere în toţi liderii noii mişcări protestatare, pentru că le ţin minte faptele din trecut şi nu se pot acomoda cu postura lor de oameni ai schimbării.
Or, una din misiunile actualei mişcări de protest, de renaştere a societăţii, s-ar cuveni să fie preocuparea pentru solidarizarea cetăţenilor. Să nu uităm de marea armată de funcţionari din Republica Moldova. Sunt oameni angrenaţi în „sistem” şi chiar dacă au nemulţumiri (cine nu le are?) nu riscă să protesteze şi să încerce să lupte cu nedreptatea, ţin la confortul unei existenţe mediocre. Pe aceştia cum îi determinăm să ia atitudine? Sau să ne gândim la membrii de rând ai celor trei partide aşa-zis proeuropene, care nu se identifică neapărat cu liderii lor şi nu îi urmează necondiţionat, dar nici nu vor să sară din corabia în care s-au îmbarcat. Aceşti oameni trebuie convinşi să susţină o schimbare adevărată în societate.
Nu mai vorbesc de numeroşii alegători ai partidelor proruse. Ei trebuie convinşi să susţină proiectul naţional al Republica Moldova, să nu fie lăsaţi în plasa unor doctrine mincinoase, care ne duc în fundătură – acolo unde ne îndeamnă să mergem Dodon, Usatîi şi Voronin.
Este adevărat că declaraţiile unor lideri ai Platformei DA, care au propus să se pună surdină apelurilor unioniste, pe motiv că acestea i-ar îndepărta pe eventualii suporteri din rândurile minorităţilor etnice, au stârnit anumite nedumeriri şi nemulţumiri. Poate că pentru această etapă, când abia se configurează societatea civilă, accentul ar fi bine să se pună pe ceea ce îi apropie pe oameni, nu pe aspecte care le-ar alimenta prejudecăţile şi suspiciunile, oricât de false ar fi acestea. Ştim că în toată istoria noastră, de dinainte şi de după 1989, dezbinarea interetnică a fost şi este intens cultivată şi exploatată de reţelele de influenţă ale Rusiei.
Cred că întrebarea acestei toamne va fi: ce parte vor alege ezitanţii, nehotărâţii, „mijlocul” societăţi? Miza este uriaşă. La construcţia unei Moldove democratice şi autentic proeuropene trebuie să participe cât mai mulţi cetăţeni, numai aşa vom reuşi.
Jurnal.md
