„Există o mică voinţă de reformare şi această voinţă e mai mult declarativă. De exemplu, am văzut anul trecut câteva cazuri când au fost aduşi în faţa instanţei câţiva judecători suspectaţi de acte de corupţie. Dar sunt oare aceste cazuri sistemice, sau izolate, sunt ele oare suficiente? Probabil că nu. Iată de ce, spre exemplu, în baza analizei ultimului raport din cadrul Programului de suport pentru reformele din sectorul justiţiei, Uniunea Europeană a transferat mai puţini bani. Am decis să tăiem din tranşa a doua pentru reforma justiţiei din două motive. În primul rând din cauza lipsei de voinţă politică în reformarea Procuraturii, despre care am vorbit deja, şi lupta anemică împotriva corupţiei. Am transmis, în acest fel, un semnal de nemulţumire. Întrebarea fundamentală însă nu este dacă noi suntem mulţumiţi. Întrebarea de bază este dacă populaţia acestei ţări este mulţumită sau nu, pentru că cetăţenii sunt cei care dau verdictul”, a declarat oficialul UE.

Întrebat ce sancţiuni riscă Republica Moldova dacă reformarea justiţiei şi în special a Procuraturii va stagna, ambasadorul UE a menţionat: „Atunci când vom ajunge la următoarea tranşă din suportul bugetar pentru reformarea justiţiei, vom analiza mai întâi progresele înregistrate. În funcţie de acestea vom stabili dacă vom acorda şi de această dată mai puţini bani sau dimpotrivă, poate va fi cazul să transferăm mai mulţi. Există şi posibilitatea, de exemplu, să anulăm întreaga tranşă.”

Cât despre rolul presei independente, neafiliate politic în demascarea cazurilor de corupţie, mai ales acum când Republica Moldova trebuie să implementeze Acordul de Asociere, Pirkka Tapiola a declarat că acesta este crucial şi că UE mizează foarte mult pe dezvoltarea şi transparentizarea presei din RM.  

„Este necesar să fie adoptată legea cu privire la transparenţa acţionariatului mass-media. Este o problemă care aşteaptă să fie soluţionată de foarte mult timp, pentru că atunci când proprietarii sunt cunoscuţi, devine foarte clar dacă o anumită instituţie de presă informează sau face propagandă. Iată de ce când sunt cunoscuţi proprietarii adevăraţi, atunci şi politica editorială devine independentă. De aceea, rolul presei şi anume al presei libere este de a participa la democratizarea societăţii, iar dacă vorbim în contextul implementării Acordului de Asociere, acest rol este crucial deoarece mass-media este coloana vertebrală a unei societăţi moderne. Ea permite cetăţenilor să judece corect în funcţie de informaţiile pe care le obţine, iar unul din aceste roluri este demascarea actelor de corupţie”, a mai spus oficialul european.

Vedeţi mai jos interviul integral al şefului delegaţiei UE, Pirkka Tapiola:

- Excelenţă, cetăţenii Republicii Moldova care au votat majoritar pentru cursul pro-european al ţării se arată dezamăgiţi de partidele care se declară pro-europene deoarece au format un guvern minoritar, susţinut de un partid anti-occidental, care în campania electorală a declarat că îşi doreşte revizuirea Acordului de Asociere. În opinia dumneavoastră, dezamăgirea cetăţenilor este îndreptăţită? Ce va face UE ca să asigure moldovenii de continuitatea cursului european pentru care au votat?

- Vreau să spun înainte de toate că sunt niţel alergic la această divizare a termenilor: pro-european, anti-occidental şi alte formulări similare. A existat într-adevăr un partid care s-a înscris în campania electorală de pe poziţiile unei platforme vădit anti-europene, un partid care şi-a propus ca obiectiv să denunţe Acordul de Asociere. A fost alegerea lor să opteze pentru o asemenea campanie politică. Cât priveşte Partidul Comuniştilor, într-adevăr, aşa cum aţi menţionat, acesta a propus revizuirea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, dar nu a pus la îndoială însăşi Acordul şi nici cursul european. Prin urmare, nu cred în seriozitatea intenţiilor de a revizui Acordul cu Uniunea Europeană şi din acest motiv nu întrezăresc să urmeze eventuale modificări ale documentului. Tocmai din aceste considerente nici Partidul Comuniştilor nu poate fi calificat unul fundamental anti-occidental. Iată de ce nu-mi doresc să polarizez lucrurile. În ceea ce priveşte dezamăgirea cetăţenilor, aceasta îşi are originea în lipsa de transparenţă a campaniei electorale care a determinat şi lipsa de încredere a populaţiei, ceea ce evident s-a reflectat şi în rezultatul electoral contrastant.

Dar, avem deja un guvern nou format, iar poziţia Uniunii Europene a fost foarte ferm enunţată, de a conlucra cu noul executiv al Republicii Moldova. Primul-ministru, Chiril Gaburici a efectuat şi o vizită la Bruxelles, la care am fost prezent şi eu, unde şi-a exprimat angajamentul de a continua procesul de reformare, de modernizare, de apropiere de Uniunea Europeană şi de implementare a Acordului de Asociere. Desigur că totul se verifică în practică. Or, calul la ham se cunoaşte. Cât priveşte Uniunea Europeană, noi suntem dispuşi să oferim tot sprijinul necesar în implementarea Acordului de Asociere, în lupta împotriva corupţiei, în reformarea justiţiei şi cred cu desăvârşire că profunzimea relaţiilor noastre şi a cursului european asumat va fi judecat în funcţie de rezultatele acţiunilor concrete care vor urma.

- Domnule Ambasador, ce riscă Republica Moldova în cazul în care implementarea Acordului de Asociere va stagna, sau reformele democratice nu vor fi implementate? 

- În opinia mea, dacă nu este implementat Acordul de Asociere, întâi şi întâi de toate, Republica Moldova riscă să-şi creeze noi probleme pe plan intern. Să nu uităm că atunci când vorbim despre parcursul european al Republicii Moldova, acesta în primul rând înseamnă un standard de viaţă mai ridicat, un alt nivel al justiţiei, dar şi noi norme după care funcţionează şi interacţionează întreaga societate. Totodată, vorbim despre beneficiile economice pe care le poate avea Republica Moldova şi populaţia acestei ţări deopotrivă. Cred că am menţionat şi cu alte ocazii aceste lucruri. Haideţi să vedem şi ce avantaje putem avea dacă vom lupta cu corupţia şi dacă vom reforma sectorul judecătoresc. Mai mult decât atât să nu uităm de piaţa de desfacere a Uniunii Europene pe care am deschis-o, una extrem de diversă şi bogată, şi care, probabil este cea mai atractivă piaţă de desfacere din lume. Accesarea acestei pieţi oferă oportunităţi aproape nelimitate pentru creşterea economică, pentru crearea noilor locuri de muncă şi noi posibilităţi de dezvoltare a întregii ţări.

Dar dacă problemele cauzate de corupţie, de justiţia imperfectă nu vor fi soluţionate, atunci va fi foarte dificil pentru investitorii europeni să spună: - Iată Republica Moldova, o ţară în care ne-am putea extinde afacerile, o ţară cu acces la piaţa europeană, o ţară cu reguli clare, bazate pe standardele comunităţii Uniunii Europene, standarde care sunt garantate de Acordul de Asociere şi Acordul de Liber Schimb cu UE. Este riscul ca astfel de raţionamente să nu existe. Dar, Republica Moldova are nevoie de noi investitori, de îmbunătăţirea standardelor de calitate, care evident vor aduce şi mai multe oportunităţi de export. Aveţi nevoie de reguli clare în toate sectoarele economiei naţionale, în cel al serviciilor, inclusiv cel al asigurărilor, despre care s-a discutat foarte mult în ultimul timp. Toate acestea sunt necesare pentru a obţine investiţiile scontate, pentru a creşte numărul locurilor de muncă. În concluzie, dacă Acordul de Asociere nu va fi implementat, atunci nu vor fi obţinute beneficiile pe care le permite acest Acord şi ca rezultat societatea va intra într-o nouă perioadă de stagnare şi de recesiune economică. M-aţi întrebat şi despre reformele democratice. Ei bine, acestea sunt foarte importante, fără îndoială. O guvernare democratică este proiecţia unei clase politice responsabile în faţa cetăţenilor care i-a ales, iar atunci când conducerea ţării nu-şi găseşte reflectarea în societate, atunci nu există nici voinţa de a efectua reformele necesare.

Iată deci, de ce este nevoie ca întreaga societate să participe la procesul de transformare şi implementare a reformelor democratice şi, ca rezultat, să fie edificat un veritabil stat de drept. Dacă nu vor fi depuse eforturi în acest sens, atunci societatea va fi deziluzionată, ceea ce va avea repercusiuni negative pe termen lung pentru Republica Moldova. Acestea sunt riscurile stagnării. Vorbim, deci, despre un cadru amplu de reforme, iar de implementarea acestora depinde şi schimbarea. Acordul de Asociere este în acest sens un ghid, o foaie de parcurs pentru reforme. Tocmai de aceea, dacă implementarea acestuia va stagna, atunci toate reformele demarate până în prezent vor avea aceeaşi soartă, iar ca rezultat şi nivelul de trai al cetăţenilor va regresa, iar aceasta cred este cea mai mare problemă.

- Aţi atenţionat partidele de la Guvernare despre pericolele care survin în cazul neimplementării Acordului de Asociere sau în cazul mimării reformelor pe care s-au angajat să le realizeze? 

- Despre toate aceste pericole am vorbit încă de la bun început, atât în ieşirile publice, cât şi în discuţiile private. Totuşi, noi nu suntem aici ca să facem judecăţi de valoare. Uniunea Europeană este aici ca să ofere sprijin Republicii Moldova. Este şi în interesul nostru. Cel mai mult ne dorim ca Republica Moldova să devină un stat stabil, un stat care se dezvoltă, un stat prielnic prin nivelul său de trai. Dorim totodată ca Republica Moldova să contribuie la securitatea europeană, prin stabilitate internă, aici mă refer la soluţionarea conflictului din stânga Nistrului şi alte chestiuni similare. Desigur că am vorbit despre aceste probleme. Le-am enunţat în repetate rânduri. Şi am atenţionat despre pericolele interne, dacă doriţi să folosiţi acest termen, în a nu face reforme în acest sens. Repet, am vorbit despre aceste lucruri public şi în discuţiile private. Am observat că folosiţi sintagma partide aflate la conducere. Cred că aici aş vrea să văd o schimbare, deoarece conceptul de a conduce este ceva care vine de sus. Conceptul de a guverna însă şi cel al partidelor de guvernământ, în sensul partidelor politice moderne şi al coaliţiilor moderne, înseamnă responsabilitatea faţă de populaţie. În acest sens, sper că la un moment dat nu vom mai privi partidele politice şi cele de guvernământ ca pe nişte partide aflate la conducere, dar ca pe nişte forţe politice guvernamentale cu adevărat responsabile.

- Aţi vorbit aproape imperativ despre necesitatea paşilor concreţi în depolitizarea şi independenţa procuraturii. Cât de gravă este în opinia dumneavoastră situaţia actuală în acest domeniu şi de ce nu se doreşte o reformare clară a acestei instituţii? 

- Întrucât nu pot citi gândurile oamenilor, nu am cum să mă pronunţ cu exactitate, nici să fac o analiză a motivelor pentru care nu se fac paşi concreţi sau de ce nu se doreşte o reformare clară în acest domeniu. Totuşi aici sunt două elemente despre care aş vrea să vorbesc: primul este nivelul foarte scăzut de încredere al populaţiei în organele procuraturii şi în tot sistemul justiţiei per ansamblu. Aici ar trebui să existe o concentraţie maximă pentru a creşte acest nivel de încredere, iar acest lucru poate fi atins prin profesionalism, independenţă şi depolitizare totală. Mă bucur că proiectul de lege privind reformarea Procuraturii se află acum pe masa Comisiei de la Veneţia. Până la sfârşitul acestei luni vom cunoaşte opinia Comisiei de la Veneţia despre acest proiect de lege. Sper că după ce Parlamentul va face cunoştinţă cu avizul Comisiei, să întreprindă paşi concreţi în ajustarea proiectului de lege, având ca bază recomandările experţilor de la Veneţia şi să adopte de urgenţă noua lege cu privire la Procuratură. E unul din obiectivele de referinţă pentru care oferim şi sprijin bugetar sectorial.

Ne dăm bine seama că există multă neîncredere în acest domeniu şi suntem conştienţi că această lipsă de încredere a fost moştenită parţial din perioada sovietică. Iată de ce astăzi nu poate fi garantată funcţionalitatea Procuraturii Generale ca instituţie independentă, modernă, de factură europeană. Am putea avea totuşi anumite aşteptări şi astăzi de la această instituţie, chiar şi în condiţiile unei legislaţii imperfecte şi învechite, dar problema rezidă în credibilitatea Procuraturii. Un nou cadru juridic va remedia problemele structurale, va consolida instituţia, dar voinţa politică şi implementarea corectă a acestui nou cadru juridic nu vor fi suficiente pentru a garanta deplina independenţă a Procuraturii. Iată de ce este nevoie ca reforma Procuraturii să cuprindă pe de o parte schimbări esenţiale pe partea legislativă şi schimbări practice care să rezulte din implementarea acestei reforme. 

- De la investirea dumneavoastră în calitate de şef al delegaţiei UE în Republica Moldova şi până astăzi aţi analizat în permanenţă profunzimea cu care sunt implementate reformele cheie în ţara noastră, în special cele din justiţie şi combaterea corupţiei. În acest context, sunteţi satisfăcut de voinţa conducerii Consiliului Suprem al Magistraturii, Comisia Naţională de Integritate, Centrul Naţional Anticorupţie şi Procuratura Generală de a reforma instituţiile pe care le conduc? 

- Ce-i drept există o mică voinţă de reformare. Adevărul e că această voinţă e mai mult declarativă. De exemplu, am văzut anul trecut câteva cazuri când au fost aduşi în faţa instanţei câţiva judecători suspectaţi de acte de corupţie. Dar sunt oare aceste cazuri sistemice, sau izolate, sunt ele oare suficiente? Probabil că nu. Deci, este loc de mai multă voinţă politică, este loc de mai multe acţiuni şi determinare în astfel de cazuri. Iată de ce, spre exemplu, în baza analizei ultimului raport din cadrul Programului de suport pentru reformele din sectorul justiţiei, Uniunea Europeană a transferat mai puţini bani. Am decis să tăiem din tranşa a doua pentru reforma justiţiei din două motive. În primul rând din cauza lipsei de voinţă politică în reformarea Procuraturii, despre care am vorbit deja şi lupta anemică împotriva corupţiei. Am transmis, în acest fel, un semnal de nemulţumire. Întrebarea fundamentală însă nu este dacă noi suntem mulţumiţi. Clasa politică de la Chişinău este sprijinită şi susţinută atunci când reformele europene sunt puse în aplicare, ceea ce înseamnă că întrebarea de bază este dacă populaţia acestei ţări este mulţumită sau nu, pentru că cetăţenii sunt cei care dau verdictul.

- Ce sancţiuni riscă Republica Moldova dacă reformarea justiţiei şi în special a Procuraturii va stagna? 

- Atunci când vom ajunge la următoarea tranşă din suportul bugetar pentru reformarea justiţiei, vom analiza mai întâi progresele înregistrate. În funcţie de acestea vom stabili dacă vom acorda şi de această dată mai puţini bani sau dimpotrivă, poate va fi cazul să transferăm mai mulţi. Există şi posibilitatea, de exemplu, să anulăm întreaga tranşă. Oricare din aceste scenarii este posibil şi poate fi luat în calcul. Desigur că unele din aceste decizii pot fi înţelese ca sancţiuni, fie, să zicem, consecinţe ale unui contract de dezvoltare, acesta fiind asistenţa Uniunii Europene, care nu a fost respectat. Dar, dacă mă gândesc mai bine care este totuşi cea mai mare sancţiune, atunci cu siguranţă voi reveni la o întrebare pe care mi-aţi adresat-o deja. Dacă reformele nu vor avea loc, ce se va întâmpla cu creşterea economică a ţării, ce oportunităţi economice va avea Republica Moldova? De aici şi concluzia că cea mai mare sancţiune pe care o poate resimţi o ţară care eşuează la capitolul realizării reformelor, riscă să rateze oportunităţile de creştere economică, de atragere a noilor investiţii, de noi avantaje şi nu în ultimul rând, riscă să piardă încrederea cetăţenilor săi. În termenii democraţiei moderne acestea sunt cele mai mari sancţiuni pe care le poate avea o ţară.

- Ce şanse există ca demnitarii, judecătorii, procurorii şi funcţionarii publici corupţi să ajungă la închisoare, în condiţiile în care aceştia sunt astăzi protejaţi de colegii de breaslă, sau de înşişi politicienii de la guvernare? 

- Într-un fel sau altul, când adresaţi această întrebare, aveţi deja şi propriul dumneavoastră răspuns. Ca să se întâmple astfel, este nevoie de mult mai multă voinţă politică. Este adevărat că există corupţie pretutindeni. În toate ţările există corupţie, dar atunci când aceasta este depistată sunt luate măsuri la nivel de sistem, în concordanţă cu nivelul democraţiei şi respectând supremaţia legii: va fi iniţiată o investigaţie, apoi va urma urmărirea penală, iar aici contează dacă aceasta este apolitică. Deoarece în cazurile în care, de exemplu, sunt cercetaţi penal cei din opoziţie sau care nu fac parte din arcul guvernamental, iar cei care sunt la putere sunt menajaţi şi protejaţi, această situaţie va fi percepută ca răzbunare. Din acest motiv este lesne de înţeles de ce tranziţia necesită timp. Aceleaşi exemple au existat şi în UE, în ţările care au trecut prin tranziţie în Uniunea Europeană, prin această tranziţie trec toate ţările care se apropie de Uniunea Europeană, iar ţările din Balcani sunt cea mai bună dovadă în acest sens. Pentru a deschide dosare de corupţie şi pentru a combate corupţia la nivel înalt a fost nevoie de o perioadă îndelungată de timp. La un moment dat însă acest proces a început să aibă loc datorită voinţei politice, şi anume: conştientizarea costurilor pe care le poate suporta ţara în cazul neimplementării acestor reforme şi care sunt costurile oportunităţilor pe care le oferă reforma. Am discutat despre aceste lucruri, iar de aici şi întrebarea: în ce măsură o ţară îşi respectă contractul social cu populaţia sa şi îşi doreşte cu adevărat să-şi asume responsabilitatea pentru cetăţenii săi pentru a demara reformele necesare ca să iasă din perioada de tranziţie.

- Când în opinia dumneavoastră, în Republica Moldova vom avea o justiţie similară celei din România, de exemplu?

- Nu am un glob de cristal ca să fac anumite preziceri. Putem face însă anumite comparaţii şi cu exemple din alte ţări europene, nu doar cu exemple de peste Prut. Din nou însă vorbim despre voinţă politică. Am ajuns la o etapă fundamentală – semnarea şi ratificarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană. Deci devine tot mai evident care ar putea fi pierderile în cazul în care nu sunt luate deciziile corecte, care sunt riscurile pentru suveranitatea ţării, pentru funcţionalitatea statului. Nimeni nu-şi doreşte să sfârşească într-un stat eşuat. Dar când există o forţă motrice care vine din partea cetăţenilor pe de o parte şi din partea noilor politicieni şi funcţionari care ajung la guvern, care îşi asumă anumite angajamente pentru ţară, care sunt gata să servească intereselor ţării şi îşi depun jurământul pentru independenţa şi suveranitatea Republicii Moldova şi contribuie la edificarea statalităţii şi consolidarea reformelor, dar nu în funcţie de interese. Nu pot să vă dau o dată, nu sunt prezicător şi de aceea nu pot să spun când se va întâmpla. Sper însă ca atunci cazurile de corupţie vor fi soluţionate în baza legii, în mod transparent, mai devreme sau mai târziu, iar soluţionarea acestor cazuri nu va fi mimată, dar realizată în baza reformelor reale. 

- Ce pârghii are Uniunea Europeană pentru a controla eficienţa banilor alocaţi de contribuabilii europeni în reformarea sectorului justiţiei din Republica Moldova?

- Noi evaluăm matricele de politici care sunt îndeplinite în baza programului nostru de sprijin bugetar şi efectuăm plăţile în strictă concordanţă cu reformele adoptate. Acesta este mecanismul de bază. Un alt element foarte important pe care îl luăm în calcul şi pe care îl monitorizăm cu atenţie este stabilitatea macroeconomică a ţării, deoarece programul de sprijin bugetar conţine două criterii-cheie: una din condiţii este dacă acele matrice de politici sunt îndeplinite, iar aici trebuie de menţionat că urmărim cu multă rigurozitate respectarea acestei condiţionalităţi. Al doilea criteriu ţine de procesul bugetar. Este vorba despre veniturile şi cheltuielile bugetare, de capacitatea de administrare transparentă a resurselor financiare alocate prin programul de sprijin bugetar, dacă sunt aceste resurse utilizate eficient. Analiza acestor două aspecte ne permite să fim siguri că suntem responsabili în faţa contribuabililor europeni. Este foarte important acest lucru, deoarece vorbim în permanenţă despre responsabilitate.

Şi atunci când, împreună cu factorii de decizie a Uniunii Europene, decidem în vederea alocării unei noi tranşe pentru Republica Moldova, îmi aduc aminte foarte bine de unde vin banii. Aceşti bani vin de la mamele singure, cu venituri mici care achită impozite, aceşti bani vin de la oamenii simpli. Nu sunt bani căzuţi din cer, sunt bani pe care cetăţenii europeni îi achită ca să ajute o altă ţară, ca să sprijine Uniunea Europeană în eforturile sale de a promova securitatea şi prosperitatea statelor din vecinătatea sa. Şi atunci mă întreb: acţiunile pe care le întreprind, combinate cu deciziile pe care le adoptăm în utilizarea acestor fonduri băneşti, corespund oare aşteptărilor şi-i asigură oare pe contribuabilii europeni, care îşi dau acordul benevol pentru sprijinul oferit altei ţări, sunt aceşti bani cheltuiţi responsabil? Iată deci care sunt întrebările pe care mi le pun zilnic.

- De ce organele de drept din Republica Moldova nu se autosesizează în baza investigaţiilor jurnalistice ale instituţiilor de presă independente din Republica Moldova şi nu conlucrează cu ele aşa cum se practică în statele democratice?

- Probabil ar trebui să întrebaţi organele de drept de ce nu se autosesizează. Totuşi cred că în fiecare societate există un anumit grad de neîncredere între instituţiile mass-media şi organele de forţă ale statului. Important este ca presa să furnizeze dovezile necesare atunci când este demarată o investigaţie. Pe de altă parte însă, şi este adevărat acest lucru, în cazul unei investigaţii penale, organele de drept nu oferă multe detalii în public, deoarece trebuie luată în calcul şi prezumţia nevinovăţiei care este foarte importantă atunci când este pornită o urmărire penală. În aceste cazuri se discută mai puţin în public şi nu sunt oferite presei multe detalii. Ce s-ar putea întâmpla dacă suspectul se dovedeşte nevinovat? Dar, desigur că există şi cazuri când presa îşi exercită misiunea sa de câine de pază al societăţii, îşi manifestă anumite preocupări şi îngrijorări, iar acestea sunt ignorate, deoarece aceste investigaţii pot fi urmate de o anchetă penală, de exemplu, sau nu, dacă nu există probe necesare.

E ceva ce ţine de nivelul de consolidare a democraţiei. Unele schimbări se produc foarte anevoios. A trecut mai bine de un sfert de secol, dar dacă e să aruncăm o privire la rolul mass-media din perioada sovietică, aceasta a fost în serviciul organelor de drept ale statului, sau a partidului sau a unei singure persoane. Presa independentă însă a avut nevoie de foarte mult timp ca să prindă rădăcini şi este foarte important să ţinem cont aici de rolul acesteia. De aceea nu am niciun motiv să critic această presă, decât doar să reamintesc responsabilitatea de care trebuie să dea dovadă presa independentă. În multe din statele membre ale Uniunii Europene, relaţia dintre organele de drept şi mass-media se bucură de foarte multă încredere. Această încredere este asigurată de consiliile de presă care urmăresc cu stricteţe respectarea legislaţiei din domeniu. Ca rezultat, atunci când instituţiile de presă fac anumite dezvăluiri, dovezile pe care se bazează sunt de necombătut şi care nu lasă loc de interpretări de genul: - iată, această instituţie de presă aduce critici unei persoane pentru opiniile sale sau a convingerilor sale politice. Însă în cazul în care informaţiile făcute publice sunt convingătoare, această presă îşi câştigă reputaţia respectivă. Este o caracteristică a societăţilor în tranziţie.

- Cât de important este rolul presei independente, neafiliate politic în demascarea cazurilor de corupţie, mai ales acum, când Republica Moldova trebuie să implementeze Acordul de Asociere?

- Este crucial, deoarece definirea presei ca şi câine de pază al societăţii, în special în anii de după prăbuşirea Uniunii Sovietice, a fost determinată de necesitatea de a demasca şi de a scoate la iveală problemele societăţii, ceea ce este foarte important. Acesta şi este unul din obiectivele primordiale ale unui jurnalist. Ştiu bine acest lucru. Sunt fiu de jurnalist, tatăl meu a fost jurnalist. Totodată, etica jurnalistică spune că trebuie să oferi informaţii veridice, nu relatări neargumentate, doar informaţii obiective, pentru ca publicul să-şi facă propriile judecăţi de valoare, să-şi facă propriile concluzii.

Noi mizăm foarte mult pentru dezvoltarea şi transparentizarea presei din Republica Moldova şi în acest sens este necesar să fie adoptată legea cu privire la transparenţa acţionariatului mass-media. Este o problemă care aşteaptă să fie soluţionată de foarte mult timp, pentru că atunci când proprietarii sunt cunoscuţi, devine foarte clar dacă o anumită instituţie de presă informează sau face propagandă. Iată de ce când sunt cunoscuţi proprietarii adevăraţi, atunci şi politica editorială devine independentă. Şi în acest caz, acţionarii vor percepe mass-media ca pe o afacere, ca pe un produs pentru consumatori, iar consumatorul este publicul care îşi doreşte ştiri obiective în baza cărora să-şi facă propriile concluzii.

De aceea, rolul presei şi anume al presei libere este de a participa la democratizarea societăţii, iar dacă vorbim în contextul implementării Acordului de Asociere, acest rol este crucial deoarece mass-media este coloana vertebrală a unei societăţi moderne. Ea permite cetăţenilor să judece corect în funcţie de informaţiile pe care le obţine, iar unul din aceste roluri este demascarea actelor de corupţie. În schimb, dacă publicului i se va furniza ştiri despre viaţa politică în aşa mod încât să nu gândească critic, acest lucru ar putea deveni o problemă crucială pentru societate.