Sărmană Moldova… Cât de mulţi salvatori ai! Unii văd salvarea ta în Rusia şi te trag acolo. Alţii o văd în România şi te trag peste Prut. Te trag cu o putere ucigătoare în două direcţii diametral opuse, riscând să te sugrume în braţele lor de “salvator”. Şi ce e şi mai interesant, “salvatorii” sunt cantonaţi într-un singur centru de coordonare, numit GBC!

Sărman popor…

Cât timp mai poţi supravieţui în aceste condiţii ? Cu spitale închise şi şcoli distruse, cu satele tale pustii ca după ciumă…

Sărmană Ţară…

Cum poţi să supravieţuieşti, când funcţionarii corupţi îţi sug, nemilos, sângele?

Cum poţi trăi tu, dragă Ţară, dacă bogăţia ta formată de-a lungul deceniilor prin munca generaţiilor întregi de feciorii tăi este furată ani şi ani la rând ?

Prea mulţi nemernici şi escroci politici ai tu, draga mea Ţară! Prea mult timp crezi în minciunile lor, prea uşor crezi in lacrimile lor de crocodil.

Şi iarăşi alegerile parlamentare se apropie, şi iarăşi nemernicii salvatori vor ieşi la suprafaţă. Şi iarăşi vom auzi cât de tare vor ei să te salveze !

Ţara mea… Poporul meu …

Chiar nu vă este suficient cât aceşti salvatori falşi, dintre cei cu aşi în mânecă îţi sfîşie trupul? Chiar nu doriţi o viaţă decentă?

Chiar nu doriţi ca măcar copiii noştri să aibă un trai decent? Chiar atât de naivi suntem încât să le credem minciunile din nou şi din nou ?

Eu refuz să cred asta!

Între timp…

Până ce salvatorii falşi îşi rup gâtul încercând să ne arate cine dintre ei este mai ”salvator”, nişte băieţi şmecheri au hotărât să pună stăpânire pe tară. Activând pur pragmatic, fără niciun fel de ezitări, ei au început un adevărat atac raider  împotriva instituţiilor constituţionale, creând nişte structuri paralele, corupând funcţionarii instituţiilor de stat, plantând în ele exponenţii mafiei. Mă miră uşurinţa cu care instituţiile de drept, menite să apere legalitatea – şi care au jurat credinţă Moldovei şi Poporului – au trecut de partea mafioţilor, transformându-se şi ele în adevărate structuri criminale, care nu mai au nimic sfânt. Numai banul…

Biată Ţară… Biet popor…

Voi aţi ajuns trădaţi de propriii voştri feciori, care au ales să servească “viţelul de aur”… Puterea de stat a fost transformată în marfă şi mecanism de generare a unor venituri fabuloase pentru cei corupţi.

Corupţia, din excepţie, practic a devenit o regulă. Şi dacă cândva mita se dădea pentru a obţine unele avantaje necuvenite, acum mita se dă pentru ca drepturile tale legale să nu fie încălcate. A înflorit şi fenomenul înainte foarte puţin cunoscut în tara noastră – corupţia politică. Parlamentarii se vând şi se cumpără ”en gros et en detail”.  Demnitatea umană în rândurile politicienilor a devenit un lucru abstract, aproape că inexistent . Nănaşul всея Молдовы şi Finul всея Молдовы au pus stăpânire pe tară. Banii se fură cu miliardele, averea statului se fură fără anume obstacole. Proprietatea cetăţeanului şi a business-ului este pusă în primejdie. Lumea devine tot mai săracă. Întunericul şi deznădejdea au căzut peste întreaga Moldovă.

Stat poliţienesc

Este lesne de înţeles că, în condiţiile existenţei unor organe de drept funcţionale, acest gen de activitate criminală ar fi fost de neînchipuit. A doua zi după comiterea acestor acte criminale, protagoniştii lor ar fi fost puşi la respect. Nu şi în Moldova, care mai în glumă, mai în serios tot mai des este numită ”Fin-landa” – tara … finilor. La noi organele de drept s-au transformat în nişte organe opresive, sarcina cărora este asigurarea securităţii criminalilor, care au pus laba pe tară, sarcina cărora este de a ţine poporul în frâu scurt.

Dosare penale împotriva oponenţilor politici, bastoane de cauciuc, gaze lacrimogene, interceptarea masivă a convorbirilor telefonice ale liderilor Opoziţiei antioligarhice şi reformatoare au devenit nişte argumente ”politice” în mâinile uzurpatorilor. Arestarea oamenilor din excepţie a devenit regulă. Libertăţile fundamentale şi drepturile omului în tara noastră au rămas doar pe hârtie. Nimeni, nicio singură persoană nu poate să se simtă în siguranţă. S-a ajuns pînă acolo, încît legislaţia contravenţională se foloseşte nu pentru curmarea şi prevenirea actelor indezirabile, ci pentru suplinirea bugetului statului golit de guvernarea uzurpatoare şi pentru îmbogăţirea agenţilor organelor represive. În nebunia lor, ei sincer cred că prin aplicarea acestor metode dictatoriale vor rămâne veşnic la putere.

Scrumul unui stat de drept

Ţin minte foarte bine anii 90 când după căderea Uniunii Sovietice am fost martorii înfloririi drepturilor omului în Moldova. Apariţia unor noţiuni necunoscute în timpurile sovietice… un proces judiciar echitabil, independenţa puterii judecătoreşti, controlul judecătoresc şi multe, multe altele. Am fost şi eu parte la acest profund proces de democratizare adevărată a societăţii moldoveneşti. Şi o ştiu nu din spusele cuiva. O ştiu din propria mea experienţa. În avangarda acestui proces se afla Curtea Supremă. Judecătorii Victor Puşcaş, Raisa Botezatu, Tudor Popovici merită să fie înscrişi cu litere de aur în istoria democratizării tării noastre.

Am trăit o epocă de aur a înfloririi drepturilor omului în Moldova. Am trăit perioada apariţiei mai multor elemente ale statului de drept, care trebuiau să fie dezvoltate si consolidate. Această consolidare ar fi putut duce la crearea în Moldova a unui stat de drept adevărat, un stat în care drepturile şi libertăţile omului s-ar afla în capul mesei.

Nu a fost să fie.

Din păcate, după perioada respectivă toate guvernările  au pus mânuţa la distrugerea acestui stat de drept embrionar.

Recordmanul absolut al acestui proces a devenit guvernarea actuală, pentru care libertatea si drepturile omului nu costă nici cât hârtia pe care ele sunt scrise. Din păcate, la procesul de distrugere a statului de drept în Moldova au contribuit şi unii reprezentanţi ai sistemului judecătoresc. Cei care cândva se aflau în fruntea democratizării tării, acum s-au transformat în frâna din calea progresului. Din păcate, oameni ca domnii Puşcaş, Popovici sau Botezatu nu se mai regăsesc în sistemul nostru judecătoresc. Independenţa judecătorului nu este salutată, sunt promovaţi cei care respectă regulile murdare de joc, şi înainte de toate – obedienţa. Cazul doamnei Manole este foarte elocvent in acest sens.

În tara noastră, care ar fi trebuit să fie guvernată de lege, este guvernată de voinţa unui singur om – Nănaşul всея Молдовы. Statul de drept în Moldova a fost făcut scrum.

Ce-i de făcut?

Este o întrebare firească ce anume trebuie de făcut în această situaţie? Care ar fi ieşirea din această situaţie disperată?

Convingerea mea e că unica soluţie este deşteptarea întregului popor. Iar pentru asta, poporul trebuie educat. Unicul şi adevăratul suveran al Moldovei trebuie, în sfârşit, să îşi spună cuvântul.

Trebuie să fim realişti. Este imposibil de rezolvat toate problemele Moldovei în 2-3 ani. Numai populiştii pot promite aşa ceva.

Pe de alta parte, sunt câteva lucruri, care foarte uşor pot fi realizate şi care foarte repede ar putea îmbunătăţi viaţa cetăţenilor Republicii Moldova.

În primul rând trebuie asigurată Libertatea şi Justiţia.

Trebuie să fie creată situaţia în care statul să lucreze pentru cetăţean, în care statul să asigure cetăţeanului libertatea. Toate restricţiile nejustificate trebuie abolite. Trebuie să fie creat un adevărat Stat de Drept. Statul poliţienesc trebuie demontat fără ezitări. Dreptul la proprietate trebuie să fie absolut. Drepturile omului şi libertăţilor fundamentale trebuie garantate prin crearea mecanismelor interne de apărare a acestora. Independenţa sistemului judecătoresc trebuie garantată.

Copiii Demnităţii şi Adevărului    

Septembrie 2015.  Un grup de entuziaşti organizează în centrul Chişinăului nişte acţiuni de consolidare a societăţii la lupta legală pentru apărarea valorilor democraţiei veritabile. Numărul oamenilor, care au susţinut această iniţiativă, a fost atât de mare, încât întrunirii i-a fost atribuit statutul “Marea Adunare Naţională“.

A fost absolut evident că poporul nu are încredere în partidele aflate la guvernare. A fost clar ca guvernarea coruptă şi-a pierdut legitimitatea completamente.

Poporul Moldovei a manifestat deoarece avea o sete nestinsă pentru Demnitate şi pentru Adevăr.

Lumea cerea crearea unei alternative politice, crearea unui adevărat partid a poporului.

Un asemenea partid a fost creat. Un asemenea partid există  – Partidul Politic Platforma Demnitate şi Adevăr.

Acest partid şi-a pus sarcina întoarcerii ţării la popor, transformarea Moldovei într-un paradis al libertăţii, drepturilor omului şi a justiţiei, într-un loc unde demnitatea omului ar fi o valoare absolută, într-un loc în care statul activează în baza principiilor de echitate socială.

Iată, în aşa stat am dori să trăim, de aşa stat am fi mândri cu toţii.

Şi iată despre acest stat, aflându-ne în străinătate, am putea spune cu mândrie – noi suntem din Moldova!

Acum totul depinde de Suveranul nostru, Poporul Republicii Moldova!

Stanislav Pavlovschi