Voi începe cu un exemplu recent, cu un caz care a avut loc chiar de ieri. Am avut o discuţie cu un politician, ce face parte dintr-un partid destul de bine cotat, care a vrut să afle „o opinie dintr-o parte despre cum se vede politica din Moldova prin ochii jurnaliştilor şi analiştilor politici”. Sincer, i-am spus că nu înţeleg pasivitatea politică din luna august, devenită şi tradiţională, dar şi deja proverbială, pentru că politicienii deştepţi folosesc la greu lunile în care se formează un fel de vid informaţional. Şi asta se întâmplă oriunde în lume. Iar pentru a fi mai explicit i-am dat exemplul lui Andrei Năstase, care, în timp ce alţi politicieni se odihnesc, este extrem de activ, o dovadă fiind chiar şi recentul week-end (ba s-a văzut cu reprezentanţii ai diasporei, ba a fost la Nisporeni). Iar pentru a-i turna sare pe rană interlocutorului meu şi pentru a-l provoca uşor, i-am citit dintr-o postare a ex-Premierului Ion Sturza, precum că „Andrei este unul din cei mai dedicaţi politicieni pe care îi are Moldova”. „Cred că este foarte sincer şi motivat. Dacă se mai întâmplă ceva în opoziţie, este datorită lui şi echipei lui”, i-am citat din mesajul fostului premier.
Interlocutorul meu a sărit ca ars şi, cu destul venin în voce, mi-a dat replica: „Da parcă noi nu vrem să lucrăm?! Parcă noi nu înţelegem că nu trebuie de dormit?! Dar şăfu o spus să ne hodinim. Cred că avem treabă la toamnă şi trebuie să prindem la puteri”.
Şi, apropo, acest politician nu este singurul care mi-a spus „magica” frază în ultimul timp. Am auzit-o de minimum trei ori şi de la reprezentanţi ai trei partide diferite. Şi aici ajung la exemplul doi, prin care vreau să ilustrez ce se întâmplă dacă nu urmezi recomandarea şefului „de a te hodini”. Se zice că pe vremea guvernării comuniste, Preşedintele Vladimir Voronin a fost plecat într-o vacanţă, iar unul dintre demnitarii de prim rang a decis că nu este bine ca oamenilor să li se creeze impresia că în august ţara nu e guvernată. Şi-a făcut demnitarul o agendă tare încărcată – băieţii de la „Mesager” abia de reuşeau să alerge cu camera după acel demnitar, iar reportaje cu el şi despre el apăreau o mulţime. Când a venit Preşedintele de la odihnă, în loc să-l laude, i-a spus: „Ce e cu activismul acesta? Tu nu cumva te vezi deja în locul meu?”. Ce a păţit sărmanul demnitar care a încălcat ordinul şefului de a se odihni, cred că nu trebuie să vă spun. Apropo, nu bag mâna în foc că anume aşa s-a întâmplat. E o istorie pe care am auzit-o de la un apropiat al fostului Preşedinte, dar nu am fost martor al acestei scene pentru a-i garanta veridicitatea.
Aceste două cazuri relatate mai sus arată cât e de important să te odihneşti atunci când acest lucru îţi este „recomandat” de şef şi ce rişti dacă nu urmezi „recomandarea”. Dar şi mai important este că aceste situaţii arată cât se servilă este clasa politică din Moldova, în marea ei parte. Putem schimba sistemul electoral în fiecare zi, putem veni cu inovaţii politice şi electorale cu duiumul, dar de la asta nimic nu se va schimba. Pentru că majoritatea politicienilor din Moldova au suflet de robi şi nu ies din cuvântul şefului. Dacă un şef pleacă de la putere sau de la conducerea partidului, vine altul şi pe el îl vor sluji cu acelaşi devotament, pentru că altceva marea majoritate a politicienilor noştri nu pot face. Vor lucra când va spune şeful, se vor odihni când va spune şeful, vor mânca când va spune şeful etc.
Ştiţi ce idee mi-a venit? Nu de altă clasă politică are nevoie acum Moldova sau de reforme politice şi electorale – Moldova are nevoie de un şef care să le dea ordin tuturor robilor politici: Săriţi în fântână! Bateţi-vă cu pietre unul pe altul! Exterminaţi-vă reciproc! Şi cum ei nu ies din cuvântul şefului, cred că vom scăpa de toţi robii politici dintr-o lovitură, ne va rămânea doar o singură problemă – să ne lămurim cu şeful. (Apropo, apelurile de mai sus sunt la figurat, evident că nu se are în vedere moartea fizică a nimănui). Iar pe ruinele unei clase politice defuncte, vom putea construi ceva nou. Ceva care să semene cât de cât cu politica dintr-un stat democratic modern.
Jurnal.md
