Dovada acestei cârdăşii este adoptarea sistemului de vot mixt, în ciuda tuturor recomandărilor venite de la partenerii occidentali, în ciuda opoziţiei interne şi a analizelor care arată că transplantul sistemului mixt de vot nu duce la o reformare a clasei politice. În Chişinău este greu să găseşti un chelner care să ştie ce are în meniu, de unde să scoţi peste noapte 100 de politicieni noi şi curaţi? Indiferent de sistemul de vot tot aceleaşi figuri vor apărea în legislativ – pentru că este vorba de grupări de interese şi oamenii care îi reprezintă, nu despre modelul ideal al reprezentării cetăţenilor. Toată lumea ştie că grupările de interese vor rămâne aceleaşi şi că se vor schimba câteva feţe ale parlamentarilor – şi acestea lipsite de vreo influenţă reală sau de capacitatea de a schimba ceva în Republica Moldova.
Amuzant este că aproape nimeni nu se mai fereşte să recunoască mascarada. Pe de o parte socialiştii sunt siguri că vor avea o majoritate guvernamentală în următorul Parlament (dacă nu chiar o majoritate constituţională) în timp ce democraţii abia aşteaptă să-şi pună în mişcare magia electorală care să le permită rămânerea în Parlament în ciuda oricăror sondaje – cu speranţa că vor reuşi să încropească din nimic o nouă majoritate, aşa cum au mai reuşit de câteva ori. Fiecare încearcă să-l înşele pe celălalt.
Sunt interesante reacţiile siamezilor Plahotniuc-Dodon la acuzaţiile că s-ar afla în cârdăşie. Plahotniuc a publicat un articol în presa americană în care solicită sprijinul aproape necondiţionat al SUA şi UE pentru că altfel mâna Moscovei va înşfăca Republica Moldova – şi nimeni de la Bruxelles şi Washington nu îşi doreşte aşa ceva. Practic Plahotniuc cere o garanţie în alb de la structurile occidentale: eu ştiu mai bine ce este de făcut în Chişinău, voi ajutaţi-mă şi totul va fi bine, vom rezolva conflictul transnistrean şi nu vom cădea sub influenţa Rusiei. Ne facem fraţi cu dracul până trecem puntea, acum ajutaţi-ne! – aceasta este esenţa mesajului lui Plahotniuc.
De cealaltă parte Dodon a fost mai succint într-un interviu la Chişinău: el vede viitorul relaţiei sale cu Plahotniuc foarte asemănător cu relaţia lui Putin cu oligarhii Rusiei lui Elţîn. Şi toţi ştim ce au păţit oligarhii de la Moscova: care prin exil, care prin puşcării. Dodon promite că după ce va avea toată puterea îl va pune la locul lui pe oligarhul Plahotniuc, într-un fel sau altul.
Operaţiile de separare a siamezilor sunt riscante şi prezentate în presa internaţională pe larg, rămâne să vedem cum se va desfăşura separarea de la Chişinău.
Jurnal.md
