Triumful lui Putin în faţa lui Trump // Analiză de Armand Goşu

Triumful lui Putin în faţa lui Trump // Analiză de Armand Goşu
Sursa: revista22online.ro Foto: politico.eu 11.07.2017 17:20
Putin a triumfat la summitul G20. Toată presa internaţională a deschis cu întâlnirea dintre Putin şi Trump. Summit-ul G20 de la Brisbane, din noiembrie 2014, în care Obama şi Merkel l-au izolat cu totul pe Putin, rămâne doar o amintire urâtă. Acum, la Hamburg, Putin şi-a luat revanşa.
Pentru ţara care a inventat „satele lui Po­temkin“, cel mai important lucru e ima­ginea. Pentru prima dată în 17 ani de când conduce Rusia, Putin a izbutit să creeze imaginea unei Rusii par­te­ner egal al SUA, o veche obsesie a diplomaţiei sale. Şi asta chiar în Orientul Mij­lociu, la discutarea do­sarului sirian, unul dintre cele mai complicate cu pu­tinţă. Tot la Hamburg, a fost pentru prima dată de la sfârşitul anilor 1970 când un preşedinte american, la întâlnirile cu liderul de la Kremlin, nu subliniază importanţa res­pec­tării drepturilor omului şi a principiilor democratice.

E într-un fel firesc şi coerent cu lipsa de apetit pentru valorile liberale şi cu abordarea Rusiei de către noua ad­mi­nistraţie, de vreme ce, cu ocazia vizitei din aprilie, de la Moscova, Rex Tillerson a fost primul secretar de stat din ultimele de­ce­nii care a refuzat să se întâlnească cu re­pre­zentanţi ai societăţii civile şi activişti ai drepturilor omului din Rusia. Mesajul transmis de Washington opoziţiei firave din Rusia este cu atât mai nefericit, cu cât, în zilele summit-ului G20, la Moscova erau arestaţi şi bătuţi de poliţie 30 de tineri susţinători ai lui Aleksei Navalnîi, ac­tivist anticorupţie, care speră să-l poată con­frun­ta pe Putin în alegerile prezi­den­ţia­le din martie 2018. Tot pentru prima da­tă în ul­ti­mii trei ani, n-a fost menţionată la o astfel de întâlnire Crimeea, anexată de Rusia.

Din punct de vedere al imaginii, di­plo­ma­ţia rusă a repurtat un mare succes. Pentru că înţelege foarte bine importanţa diplo­ma­ţiei publice, ştie să lucreze bine cu presa, să-i manipuleze pe ziarişti. În plus, di­plomaţii ruşi ştiu să seteze aşteptările la eve­nimentele inter­na­ţio­na­le. Serghei Lavrov, mi­nis­tru de Externe din martie 2004, este harnic, citeşte mult, are o bună expertiză pe o sumedenie de dosare, elegant, carismatic, are vor­bele la el, răspunde la î­n­trebări oricât ar fi de dure, are o bună intuiţie a situa­ţiilor din conferinţele de pre­să, construieşte cu abili­tate capcane în care-şi împinge nu doar omologii, ci şi pe ziariştii mai combativi, es­te antrenat pentru audienţe externe, un­de ştie să fie vizibil. Înainte de a fi adus în fruntea Ministerului de Externe, Lavrov a fost vreme de un deceniu ambasador al Ru­siei la ONU.

Preocupată de imagine, Moscova a anunţat dinainte ce agendă are pentru întâlnire, pregătind publicul. De partea cealaltă, generalul McMaster, con­si­lierul pe securitate al preşedintelui Trump, a anunţat că nu au o agendă anume - „o să fie orice vrea preşedintele să discute“. Incredibil, la cea mai importantă întâlnire de la preluarea mandatului, preşedintele merge fără niciun plan. Ar fi fost cel puţin ciudat, dacă n-ar fi vorba de Trump.

Obsedat de scurgerile de informaţii, Trump a preferat formatul 1+1, adică la întâlnire au intrat doar preşedinţii însoţiţi de mi­niş­trii de Externe, plus câte un translator. Fără con­si­lieri, chiar fără diplomaţi care să ia no­ti­ţe, cum se procedează în astfel de ocazii, Trump şi Tillerson, novici în re­la­ţiile in­ter­naţionale şi istorie diplomatică, erau vic­ti­me sigure în faţa mai versaţilor Putin şi La­vrov. Trump şi Tillerson au con­fundat ne­go­cierile din afaceri cu discuţiile di­plo­ma­tice, credeau că sunt acelaşi lucru. Dar nu-i aşa, în special când ai de a face cu Mos­cova.

În vreme ce Lavrov ştie că cine iese pri­mul la presă are şanse să impună ver­siu­nea sa, singura grijă a lui Tillerson a fost să-i asigure pe ziariştii americani că Trump a ridicat în întâlnirea cu Putin pro­blema amestecului rusesc în alegerile pre­zi­den­ţia­le din SUA. A doua zi, chiar Putin a sărit în ajutorul lui Tillerson, confirmând că pre­şedintele american a pus mai multe în­tre­bări pe această temă, fiind interesat de une­le detalii, însă liderul de la Kremlin a mărturisit că n-a putut să răspundă la toa­te, dar i-a povestit lui Trump despre dis­cu­ţii­le cu Administraţia Obama pe aceas­tă te­mă. Şi i se pare că Trump a luat în con­si­derare şi a fost de acord, în­cheie Pu­tin, asigurându-i pe ziarişti că Ru­sia nu se va amesteca nici în alegerile ger­mane, pen­tru că Berlinul este unul dintre cei mai im­por­tanţi parteneri comerciali ai Moscovei.

Cea mai răspândită naraţiune despre întâl­nirea de două ore şi un sfert, cu mult pes­te ce s-a planificat iniţial, a venit de la La­vrov. Ministrul rus a anunţat că s-au luat patru decizii: încetarea focului în sud-vestul Siriei, acord pregătit împreună cu Ior­dania; SUA au numit un nou re­pre­zen­tant special pentru criza ucraineană, Kurt Volker, pe care Lavrov îl aşteaptă la Mos­co­va pentru discuţii; securitatea ci­ber­ne­ti­că; grăbirea procedurilor pentru numirea noilor ambasadori.

Chiar dacă au punctat la impresie artis­ti­că, Putin şi Lavrov n-au obţinut nimic. Pe dosarul ucrainean, numirea lui Volker o să-i facă pe ruşi s-o regrete pe Victoria Nu­land. Nici măcar comisii n-or să în­fiin­ţeze americanii, asta a promis şi Tillerson în aprilie la Moscova şi nu s-a întâmplat nimic. Armistiţiul în Siria n-a durat decât 24 de ore. Cât despre armonia ideologică care ar domni între Trump şi Putin, o altă obsesie a presei internaţionale, liderul de la Kremlin n-are ideologie, el doar ex­ploa­tează slăbiciunile adversarului. Iar Trump e un cadou la care ruşii n-ar fi îndrăznit nici măcar să viseze. 

Armand Goşu

Ştiri similare

ULTIMELE ŞTIRI