Bazându-se pe o veche legendă caucaziană, Anar reuşeşte destul de iscusit să creeze două lumi paralele, demonstrând că doar de noi, oamenii, depinde cea în care vom trăi. La concret, legenda spune că, la un moment dat, în faţa fiecărui om, apar doi berbeci (unul alb şi unul negru), care se luptă între ei. Şi cel ce devine martor al luptei respective, trebuie să prindă momentul potrivit pentru a sări pe berbecul alb, care e unicul ce te poate duce în lumea luminii. Or, berbecul negru te duce în lumea întunericului. Şi legenda mai spune că, chiar dacă reuşeşti să sari pe berbecul alb, trebuie să ştii să te menţii, pentru că acesta te poate arunca în orice moment pe spatele berbecului negru.

Anar descrie situaţia din ţara sa în zilele noastre, iar în a doua parte a romanului, creează un tablou imaginar a ceea ce ar fi putut fi ţara sa astăzi dacă, din nefericire, ar fi încălecat berbecul negru. E un roman care nu poate lăsa indiferent pe nimeni, or, vrei nu vrei, începi să compari situaţia descrisă în el cu cea în care trăieşte fiecare din noi.

Citind acest roman, fără să vreau m-am întrebat: Când Republica Moldova a încălecat berbecul negru, care ne tot duce în împărăţia întunericului? Să-l fi încălecat la începutul tumultoşilor ani 90 ai secolului trecut, când mişcarea de eliberare naţională, nobilul avânt patriotic s-a transformat peste noapte într-o bişniţă politică ordinară? Să-l fi încălecat pe timpul agrarienilor, care au reuşit să distrugă tot ce a însemnat bun la începutul independenţei noastre? Să-l fi încălecat pe timpul guvernării ADR, care a distrus şi firavele speranţe pe care le mai aveam la un trai normal într-un stat european, modern? Să-l fi încălecat în timpul guvernării comuniste, când Moldova a fost unicul stat din Europa condus de comunişti, veniţi la putere pe cale democratică? Sau poate Moldova a încălecat berbecul negru în 2009, iar guvernările pretins democratice, care s-au perindat la putere de atunci, ne-au transformat în cea mai mare ruşine a Europei, postură umilă în care suntem şi astăzi?

Dar şi mai importante sunt alte întrebări: Oare nicidecum nu putem sări de pe spatele berbecului negru? Oare cel alb să se fi dus atât de departe încât să nu mai avem nici o şansă să-l încălecăm?

Igor Volniţchi