Am fost surprinsă să constat câtă lume a venit să participe la dezbateri, în jur de 700 de oameni. M-am bucurat că interesul pentru acest subiect este atât de mare. Dar mai apoi, în discuţii cu participanţii la eveniment, am aflat că majoritatea au fost aduşi în mod organizat de la serviciu. Fiecare rând era destinat pentru una dintre întreprinderile de stat sau locale, cum ar fi filiala Red-Nord Vest de la Edineţ, Apă-Canal Edineţ, Edineţ-Gaz . Au venit şi unii dintre şefi, dar şi dintre cei care urmăreau comportamentul angajaţilor, câţi dintre ei aplaudă, dacă pun întrebări, ce fel de întrebări. De fapt, nu este o noutate pentru mine acest lucru, dar este oarecum ciudat să vezi toate astea de pe scenă.

Potrivit regulamentului acestor dezbateri, a existat şi runda ”Microfonul liber” unde oamenii din sală au avut posibilitatea să adreseze întrebări. Doar că foarte multe întrebări au venit sub formă scrisă, dovadă că oamenilor le este frică şi că vor să îşi păstreze anonimatul. Am citit toate întrebările, sper că oamenii care nu au vrut să vorbească au primit răspunsuri pe măsură.

Cele mai multe comentarii au apărut însă după episodul de la finalul dezbaterii, când am improvizat un test şi le-am propus oamenilor să ridice mâinile care sunt pentru modificarea sistemului electoral. Trebuie să precizez că foarte mulţi au ridicat mâinile, însă sala era aproape pe jumătate goală, între timp multe persoane plecaseră de la dezbateri.

Ceea ce vedeţi mai jos sunt trei poze. Poza nr. 1 arată cum era sala plină la început de dezbateri. Pozele numărul 2 şi 3 sunt capturi din video care a surprins momentul votului. Dna îmbrăcată în haine cu buline, care este încercuită, reprezintă punctul de reper. Deci, pentru cei care s-au grăbit să anunţe că sala în totalitate a fost pentru schimbarea sistemului de vot, trebuie să-i aduc în faţa faptului că nu toată sala a fost arătată în video cu votul. Aşadar, puteţi vedea o mostră clară de manipulare şi scoatere din context a unor fapte.


Mă surprinde atâta bucurie în jur din tabăra celor care promovează schimbarea sistemului electoral cu referire la faptul că atâta lume susţine iniţiativa lor. E la fel cu cele 850 de mii de semnături, coordonate, ca să arate cât mai bine în rapoarte. Şi nu ar fi o problemă aceste cifre dacă oamenii ar susţine sau şi-ar pune semnătura în mod conştient, informat corect şi cu gândul la viitorul copiiilor lor. Dar să ridici mâna doar pentru că îţi este frică să nu îţi pierzi locul de muncă a doua zi nu mi se pare un moment de mare glorie. Dacă am ajuns să trăim asemenea momente înseamnă că fiecare merită ce are, merită toată sărăcia, toată corupţia, toate aceste pensii şi salarii mizere, nişte pensionari disperaţi care nu ştiu dacă vor mai ajunge la ziua de maine sau nişte pacienţi care nu ştiu dacă maine vor mai avea medicamente pentru a mai câştiga o zi din viaţa pe care o au. Pe toate le merită cu vârf şi îndesat. Atâta timp cât un sistem care capturează până şi modul de gândire (şi nu mă refer aici la partide,  sau lideri politici pentru că multe/mulţi dintre ele/ei au ţinut în captivitate instituţii şi oameni) este susţinut de către oameni prin inacţiunile lor, prin ignoranţă, atunci asta este soarta pe care o merită. Nu poţi schimba lucrurile, dacă oamenii nu îşi doresc asta. Dacă le convine, înseamnă că nu au de ce să se plângă pe corupţie, pe sistem de sănătate, pe salarii şi pensii. Să primească în continuare cu vârf şi îndesat, fiecare după acţiunile sale.

Şi cum etica spune ca atunci când detectezi o problemă şi crezi ca situaţia ar putea fi îmbunătăţită, vin şi cu o soluţie/propunere, spre deosebire de cei care ne conduc ţara prin a face polemici, demagogii şi reproşuri, fără a veni cu soluţii concrete. Cred că este nevoie de unitate, solidaritate, care se formează în interiorul echipelor sau grupurilor din întreprinderile de stat. Ce ar fi fost dacă toţi cei aduşi de la Apă-Canal Edineţ sau Edineţ-Gaz s-ar fi ridicat în picioare şi ar fi spus ceea ce cred, părerile lor personale şi nu cele impuse. Ar fi fost daţi afară din întreprindere a doua zi? Şi dacă toată întreprinderea de sute de angajaţi şi-ar fi arătat dezacordul cu o propunere care contrazice viitorul prosper al ţării? Este în stare vreun director să îi dea afară pe toţi angajaţii întreprinderii? Mă îndoiesc. Şi nu este o instigare la nesupunere sau revoltă, ci este o stare de spirit care dăinuie în această ţară plină de o „râie” de care nu mai putem scăpa de decenii. Nu condamn, nu judec. Fiecare răspunde pentru sine. Trebuie să fim solidari, uniţi şi să confruntăm o dată şi o dată întunericul din ţară. Dacă sistemul nu este alimentat din interior, el se prăbuşeşte, pentru că nu are acea coeziune de care are nevoie ca să funcţioneze. Dar atâta timp cât aşteptăm alţii să facă pentru noi sau în locul nostru, ne merităm cu toţii soarta pe care o avem.

Informaţia este putere, informaţi-vă corect!

Elena Robu