Cetăţenii reacţionează a lehamite la fiecare iniţiativă a politicienilor şi, dacă nu sunt impuşi de cineva sau de careva interese personale să ia atitudine faţă de un proiect politic sau faţă de un eveniment concret, nu o fac. Iar atunci când o fac, ghidaţi de interesele menţionate mai sus, pe faţa lor se vede de la o poştă o indiferenţă totală. Oare cât trebuiau să se străduiască politicienii pentru a aduce oamenii în această stare? Care anume din acţiunile clasei politice le-a provocat oamenilor respectiva indiferenţă? La acestea, dar şi la alte întrebări de acest fel cred că politicienii noştri trebuie să găsească răspunsuri în cel mai scurt timp posibil, iar după ce le vor găsi, să vină şi cu soluţii pentru depăşirea situaţiei.

Poate că cineva îşi face iluzii că această situaţie îl poate avantaja, dar e o abordare absolut greşită. Acolo unde moare interesul societăţii faţă de politic, în scurt timp moare şi politicul. Amintiţi-vă de apatia totală care a pus stăpânire pe chişinăuieni în 2005, care a generat un absenteism electoral fără precedent. La un moment dat, pe oameni pur şi simplu nu i-a mai interesat politicul, iar aceasta a dat naştere unor blocaje politice şi administrative de nedepăşit. Au trebuit să treacă doi ani ca chişinăuienii să-şi revină cât de cât din această apatie, iar ce s-a întâmplat între timp, ne amintim cu toţii destul de bine.

Privind la ceea ce se întâmplă în jur în fiecare zi, ajung tot mai des la gândul că trăim o situaţie similară celei descrise de Marquez în romanul „O sută de ani de singurătate”. Vă mai amintiţi de epidemia de insomnie care a cuprins oraşul Macondo, când oamenii ajunseseră să umble zile şi nopţi ca nişte somnambuli, fără a-i interesa cine sunt, de unde vin, ce e cu lucrule ce-i înconjoară, ca în final chiar să uite menirea acestora? Dacă nu schimbăm ceva în atitudinea noastră, degrabă şi noi vom ajunge să uităm cine suntem, de unde venim şi ce e cu lucrurile ce ne înconjoară?

Moldova e sub cod portocaliu de apatie, iar urmările pot fi catastrofale pentru ţară, pentru cetăţeni, pentru prezentul şi viitorul nostru!

Igor Volniţchi