Pe dimensiunea relaţiei cu Rusia, Dodon nu s-a remarcat decât în pozele în care este ilustrat ca făcând temenele de până la 90 de grade în faţa patriarhului rus Kirill. Poziţia aplecată din fotografii, în care îi sărut cucernic mâna acestuia, ne dă exact dimensiunea slujului pe care îl face el pe lângă Moscova. O dată pentru votanţii săi preacuvioşi, iar pe de cealaltă parte pentru cei care se uită cu adulaţie la Moscova în plan politic.
În primele 100 de zile, nimic nu s-a schimbat în relaţia cu Moscova. În afară de câteva râsete la glumele lui Putin cu prostituate rusoaice, câteva sticle cu vin de la Cricova şi patru ore de aşteptare la porţile Kremlinului, mai nimic. Poate doar îndemnul ca moldovenii ce muncesc în Rusia să se auto-denunţe pe la „comisariatele de recenzare” pentru a fi luaţi mai bine în evidenţă de autorităţile ruse. În plan economic, totul este pe zero, aşa cum era şi înainte. Niciun dezgheţ din acest punct de vedere.
Pe relaţia cu Tiraspolul, în afara faptului că Dodon l-a urcat pe separatistul Krasnoselski la rang de „omolog”, nu a apărut nimic nou. Doar vizite şi poze de Facebook, comunicate vagi şi luări peste picior din partea separatiştilor, care îi spun direct lui Dodon că este emasculat şi că îşi pierd vremea cu astfel de discuţii. Subliminal i se transmite că stau de vorba cu el de dragul PR-ului pe care Moscova i-l clădeşte lui Dodon. În schimb, aceştia i-au transmis negru pe alb că ei vor independenţă recunoscută şi alipirea la Rusia. Până aici, iară nimic nou sub soare.
În ceea ce priveşte promisiunea că el va fi preşedintele tuturor, Dodon nu face decât să bage băţul prin gardul celor care nu l-au votat. O dată cu pro-europenii, cărora le transmite direct că va anula Acordul de Asociere cu UE, după instalarea PSRM-ului la putere, iar apoi cu unioniştii. Cu cei din urmă, Dodon încearcă un joc de hărţuire imagologică pentru a-şi creşte rating-ul de aşa-zis patriot. Aceştia sunt ţinta lui predilectă, deoarece înflăcărarea şi acţiunile lor îi dau un „casus belli” puternic pe partea sa populisto-patriotardă. Cea a neutralităţii, aşa cum o numeşte el, care ascunde de fapt sentimente anti-europene şi NATO. Toate acestea combinate cu prezenţe la întruniri ale Organizaţiei Trataului de Securitate Colectivă (OTSC), bloc militar condus de Rusia şi opus Alianţei Nord-Atlantice, aşa cum a fost cea recentă de la Sankt-Peterburg.
Ultima, dar nu cea din urmă, în cele 100 de zile, Dodon a venit cu cea mai „ingenioasă” treabă. A găsit modalitatea cum să înlocuiască banii negrii ruseşti de campanie electorale de prin offshor-uri ca Bahamas, cu banii moldovenilor. Adică cei publici pe care îi are şi el acum pe mână. Dodon a vorbit despre cum, în toamnă, va organiza un referendum. Să ne înţelegem, unul consultativ, nu cu efecte directe.
Aici, parastasul lui Dodon de 100 de zile, a venit cu un nou pomelnic de patru întrebări oficiale. De facto, acestea sunt„ şase, deoarece întrebarea doi are înglobează trei cereri. Anularea „legii miliardului”, reducerea numărului deputaţilor de la 101 la 71, sporirea drepturilor constituţionale suplimentare preşedintelui pentru dizolvarea Parlamentului şi organizarea alegerilor parlamentare anticipate, iar cea de-a patra introducerea studierii „Istoriei Moldovei” în şcoli.
Cu alte cuvinte, Dodon îi va face PSRM-ului şi sieşi o frumoasă campanie electorală populistă plătită din banii cetăţenilor. Şi nu oricât, ci undeva pe la 70 de milione de lei, adică vreo 3,5 milioane de dolari minim. De banii aceştia Dodon vrea să mai cânte şi el un pic prohodul visteriei Moldovei şi să facă un „parastas creştinesc” finanţelor ţării. Cum spune o vorbă din slang-ul românesc, a unui personaj versat, după chipul şi asemănarea lui Igor Dodon, asta înseamnă să fii mafiot/„preşedintele tuturor”. Amin!
Jurnal.md
