E greu să obţii informaţii veridice despre vizitele lui la Moscova. Presa românească citează sursele ruseşti sau pe cele moldoveneşti, care… citează instituţia prezidenţială (pe care o ştim cât de „credibilă” este). Din sursele ruseşti desprindem trei feluri de informaţii, care divulgă şi trei moduri de abordare: banal (oficial, de un „adevăr” machiat); anecdotic (adevărat, dar neoficial) şi obscur (informaţii anunţate dar nedivulgate).

Banalul. Este informaţia pe care o pun la dispoziţie instituţiile oficiale, de regulă într-un limbaj de lemn: „Părţile au discutat mersul realizării înţelegerilor … Igor Dodon i-a mulţumit preşedintelui rus pentru soluţionarea pozitivă (putea fi negativă?)…”  Merita să facă un drum la Moscova pentru un mesaj care încape într-un SMS?

Anecdoticul. Cazurile particulare divulgă adesea mari adevăruri. Presa rusă a remarcat (cu ironie şi sarcasm), iar cea autohtonă a făcut haz pe seama ştirii că Dodon a făcut anticameră vreo patru ore. Motivul ar fi fost întâlnirile lui Putin cu alţi emisari, mai importanţi („более важные ходоки”, a scris presa rusă, fără să precizeze: cine erau aceştia?). Erau cumva liderii transnistreni? Nu se ştie. Dodon nu a protestat, suportând umilinţa ca un slujitor devotat şi servil.

Continuarea articolului citiţi pe Jurnal de Chişinău