În primul rând, lumea politică bipolară i-a ajutat pe Preşedintele Igor Dodon şi pe cei din actuala guvernare să instituie un sistem de formare a opiniei publice, care-i menţine permanent în atenţia acesteia. Astfel, mimând lupta sau luptând real, cele două tabere au reuşit să divizeze o parte importantă a societăţii în adepţii guvernării şi adepţii Preşedinţiei, iar aceasta le ajută să-şi conservele anumite poziţii politice, anumite poziţii electorale.
În al doilea rând, lupta în cadrul sistemului bipolar sustrage atenţia societăţii de la modul în care Preşedintele şi guvernarea îşi onorează promisiunile electorale. Astăzi, practic nimeni nu mai vorbeşte despre onorarea promisiunilor de ordin social, economic, umanitar etc., toţi fiind concentraţi pe ping-pong-ul politic organizat de Preşedinte şi guvernare.
În al treilea rând, Preşedinţia şi guvernarea au reuşit, prin disputa dusă în cadrul sistemului bipolar, să-şi „arunce” oponenţii într-un oarecare con de umbră. Şi aici e vorba atât de oponenţii de pe centru-dreapta, cât şi de cei de pe centru-stânga, care acum caută soluţii pentru a schimba o situaţie, o percepţie ce există în societate şi care nu le este favorabilă.
În al patrulea rând, Preşedinţia şi guvernarea, prin lupta în cadrul sistemului bipolar, au reuşit să arunce praf în ochii partenerilor lor externi. Importanţa acestor jucători politici, pe fonul confruntării pe care o au, a crescut cu mult atât în ochii partenerilor europeni, cât şi a celor estici. Are loc un fel de mobilizare a acestora, care se soldează cu creşterea sprijinului din exterior pentru ambele tabere – pentru unii din Est, iar pentru alţii – din Vest.
În al cincilea rând, polemica în cadrul sistemului bipolar creează condilii favorabile pentru schimbarea regulilor de joc pe interior. Astfel, guvernarea îşi poate promova mai uşor intenţia de modificare a sistemului electoral, prezentând aceasta ca pe unica măsură ce ar putea stăvili preluarea puterii de către forţele ostile integrării europene. În acelaşi timp, există opinia că şi socialiştii ar putea fi marii beneficiari ai modificării sistemului electoral. Dacă nu ar fi existat această luptă în cadrul sistemului politic bipolar, societatea moldovenească ar fi privit cu mai multă suspiciune intenţia de modificare a sistemului electoral.
Dar, pe lângă aceste cinci efecte ce avantajează guvernarea şi Preşedinţia, există şi efecte ce nu prea le convin şi care, în rezultat, le-ar putea deveni fatale. Iar primul este activizarea opoziţiei de centru-dreapta pe dimensiunea consolidării acesteia.
Astfel, în ultimul timp vedem că PAS, PDA şi PLDM tot mai des ies în conferinţe de presă comune, formulează opinii comune, vin cu declaraţii comune. Dacă aceste trei partide vor continua să se apropie, nu este exclus la un moment dat să asistăm la un amplu proces de consolidare a dreptei pro-europene, iar aceasta ar genera o undă de şoc pe arena politică moldovenească, care ar determina şi o reaşezare a lucrurilor. Astfel, electoratul pro-european s-ar mobiliza, ar deveni consolidat, iar aceasta ar împinge actualii doi poli politici unul spre altul, determinându-i fie să se distrugă reciproc, fie să găsească o formulă de convieţuire politică. Oricum, rezultatul ar fi acelaşi – crearea unei alt sistem politic bipolar, numai că de data aceasta tot ce înseamnă putere în RM (inclusiv Preşedinţia) s-ar regăsi la un pol, iar la celălalt ar fi opoziţia de centru-dreapta.
De aceea, cu titlu de concluzie, putem spune că sistemul politic bipolar, instituit acum câteva luni, deocamdată avantajează guvernarea şi Preşedinţia şi a generat mai multe efecte benefice pentru acestea, dar, în perspectivă, anume acest sistem s-ar putea dovedi fatal, dacă nu ambilor poli actuali, cel puţin unuia dintre aceştia.
Jurnal.md
