„În politică e ca la un depozit de produse alimentare. Nu zic că e ca la al nostru, că la noi e cât de cât regulă, dar ca la multe din depozitele despre care ştiu de la alţi colegi de-ai mei. Unele produse demult sunt expirate, dar proprietarii au băgat bani în ele şi nu li se ridică mâna să le arunce – le lasă aşa pur şi simplu pe rafturi poate or prinde bine vre-odată la ceva. La alte produse expirate li se schimbă eticheta şi acestea sunt introduse din nou în circuit comercial, chipurile având încă ceva timp până la expirarea termenului de valabilitate. Sunt şi produse expirate care de la depozit sunt duse direct în secţiile de culinărie din unele magazine şi din ele se prepară „mâncare proaspătă”. Uneori, la depozite sunt aduse produse noi, dar de o calitate îndoielnică. Zi că nu e aşa şi în politică?!”, cam ceva de genul acesta mi-a spus el.

Gândindu-mă puţin, am fost nevoit să recunosc că, dacă nu în totalitate, cel puţin parţial, are dreptate. Din cele 45 de partide câte există oficial în Republica Moldova, doar mai puţin de 10 sunt active – restul sunt nişte produse politice expirate, puse pe rafturi, proprietarilor cărora nu li se ridică mâna să le arunce şi le lasă acolo cu gândul că într-o bună zi vor prinde şi ele bine la ceva.

Altor produse politice expirate li se schimbă eticheta şi sunt din nou repuse în circuit. E vorba de politicieni „termenul de valabilitate” al cărora a „expirat” demult, dar ei continuă să „plutească” pe apele politicii moldoveneşti, deşi nimeni nu înţelege care e rostul aflării lor în politică. Uneori, ca nişte produse alimentare expirate, dar cu etichetă schimbată, aceste produse politice „intoxifică” opinia publică, răspândind în jur multă mizerie. Avem şi produse politice expirate, care, trecând prin secţia de „culinărie politică”, sunt prezentate consumatorilor (alegătorilor) ca „produse proaspete”. De asemenea, periodic pe „piaţa” politică sunt „aruncate” produse noi, dar multe dintre ele sunt de o calitate îndoielnică.

În aceste condiţii, cum să nu-i dau dreptate fostului meu coleg? Într-adevăr, politica noastră e ca un depozit unde sunt stocate preponderent produse expirate. Şi dacă de calitatea produselor şi de sănătatea consumatorilor măcar oficial se ocupă anumite instituţii de stat, cine să-i protejeze pe cetăţeni de produsele politice expirate?

Igor Volniţchi