Angela Aramă: Gânduri de a doua zi după mărturiile publice ale lui Proca

Angela Aramă: Gânduri de a doua zi după mărturiile publice ale lui Proca
Sursa: aarama.blogspot.md Foto: jurnal.md 03.11.2017 17:33
După mărturiile lui Proca, nimic nu va mai fi la fel. Acum profilul lui El Coordonatore este mult mai desluşit şi nu mai poate fi lustruit de trepăduşii holdingului. Dacă până ieri cei care îi duc oliţa de noapte au avut o scuză, două, trei, legate de lipsa altor locuri de muncă, de azi scuzele nu mai sunt pertinente. De azi toţi sunt puşi în faţa dilemei categorice: mă mai fac că plouă sau îi dau cu umbrela peste bot.

Plahotniuc a fost şi rămâne o ruşine enormă pentru noi toţi. Nu omul, căci acesta, iată că a fost deconspirat nu doar prin judecăţi de valoare, ci cu probe incontestabile: e un bandit de la drumul mare, un criminal, locul căruia e la puşcărie pentru sute de ani, şi nu în fruntea unei ţări. El a comandat la viaţa lui nu doar cocaină, nu doar prostituate, ci şi asasinate şi alte lucruri oribile, despre care vom afla pe parcurs, căci istoria obiectivă, în ce-l priveşte, abia începe.

Şi când spun că istoria abia începe, evident, nu mă refer la brusca trezire a procuraturii moldoveneşti. După emisiunea de aseară de la Jurnal TV, Vitalie Gămurari, purtător de cuvinte bâlbâite al PD, ameninţă: „lucrăm acum asupra instituirii unui grup de avocaţi care vor urmări tot ce ţine de activitatea legală atât în România, cât şi în Republica Moldova în rezultatul acestui show...” Nagacevschi va sta de acum încolo la pândă şi ne va stroci dosare. Fiecăruia, cu treabă şi fără treabă, doar dacă vom spune ceva de rău despre şeful său. Iată toată sesizarea! A procuraturii, inclusiv!

Speranţa legată de justiţia noastră a murit înaintea ei, negând adevărul imuabil al legilor universale. Dar instanţele internaţionale se vor sesiza-activiza, cu siguranţă. Asemenea probe nu pot fi ignorate de ele! Aşa că din acest punct de vedere Val, Alina şi ceilalţi Jurnal-işti au făcut un lucru temerar, istoric.

Deci, ziceam de Plahotniuc. Nu de om, ci de simptom. Căci plahotniucismul este simptomatic pentru Republica Moldova. Altfel, cum, naiba, am ajuns să fim conduşi atâta timp de acest monstru?! El e consumator de cocaină? Dar noi ce suntem? Una din două sau ambele: dacă nu consumatori de alcool, de să dăm prin garduri, atunci consumatori de iluzii. Exact ca nişte drogaţi. El e hoţ? Dar noi ce suntem? Sau, poate îl slujesc nişte extratereştri? Sutele de cetăţeni cu mintea (aparent întreagă!) ai Republicii Moldova, care-i mănâncă din palmă bănuţii furaţi şi mânjiţi de sânge, ce sunt?! El e criminal? Dar noi ce suntem? Cine e procurorul, judecătorul, care bagă la închisoare oameni la comandă? Cine este inspectorul, controlorul care răspunde obedient la comanda „fas!” şi distruge afacerile oamenilor cinstiţi?! Cine e jurnalistul, care linşează mediatic oameni vii, nu figuri de stil? Aaa, el e psihopat? Dar ceilalţi politicieni, membri simpli şi compuşi, care au lins apetisant şi zgomotos funduleţele şefilor lor, care, la rândul lor, lingeau alte funduri şi tot aşa, până la sfântul cur al Coordonatorului? Ei cine sunt? Sau ei nu ştiau că după gardul lor de metal forjat copiii se sinucid de dor de mamă, iar bătrânii ies la cerşit cu ochii în lacrimile neputinţei?!

Eu nu zic aici de canzi, dodoni, ghimpi, cavcaliuci, filipi, jizdani, luchianiuci, tănaşi, gandraburi, cristali, tabere, mihăieşi şi alte mizerii de teapa lor, care şi fără cocaină sunt duşi rău cu pluta. Eu vorbesc despre noi, ceilalţi. Care, parcă n-am pupat chiar aşa de entuziast partea dorsală a corpului epilat şi parfumat al lui Plahoniuc. Dar am trăit în ocolul lui, fără a crâcni, adaptându-ne la sistemul mafiot, prefăcându-ne surzi şi muţi atunci când alţii ne implorau să ieşim la un protest, gudurându-ne pentru un loc de muncă la buget, mulţumindu-ne cu ce ni se aruncă de la masa unui rege nebun şi gol, decimând cu mare talent opoziţia în tot felul de „presă independentă” şi extraordinar de unionistă, prostindu-ne definitiv, înghiţând strategiile geopolitice încropite la GBC sau, şi mai rău, propagându-le cu bună ştiinţă, zăpăcind oamenii cărora li s-a luat totul, inclusiv drepturile elementare...

Inacţiunea, supunerea, conformismul, laşitatea, dorinţa de îmbogăţire uşoară, vanitatea noastră... Cine ar fi Plahotniuc fără toate acestea?! Un nimeni! 

P.S. Am citit azi comentarii de genul: ei, şi ce, nimeni nu poate face nimic împotriva lui Plahotniuc! Permiteţi-mi să răspund. Tu-vă mama voastră de nătângi, cum adică nimeni nu poate face nimic?! Spuneţi-le asta lui Val Butnaru, Alinei (jurnalista, care a mers la Jilava pentru a realiza interviul cu Proca), Nataliei Morari, lui Constantin Cheianu, lui Dumitru Alaiba, lui Andrei Năstase, lui Sergiu Tofilat, Anei Ursachi, Maiei Sandu, lui Alexandru Machedon, lui Petrică, băieţelul protestelor, lui Paşa Parfeni... Spuneţi-le asta tuturor celor care luptă! Da, dacă ne vom limita la bocitul pe la bucătării (sau la plescăitul cinic din buzele intelectual ţuguiate), nu se va întâmpla nimic! Plahotniuc şi banda lui de criminali tocmai pe bocetul disperat contează, pe el s-au ridicat. Dar! Fiecare protest, fiecare acţiune este importantă. Fiecare manifestare consolidată este o fisură în pereţii GBC. Azi - un raport Kroll publicat, mâine - o mărturie a lui Proca, poimâine - o căutare internaţională, anunţată de Interpol şi tot aşa! Dap cum aţi crezut?!

Angela Aramă

Ştiri similare

ULTIMELE ŞTIRI