Dar să le luăm pe rând.
Întâi, politicieni şi businessmani au furat miliardul. Asta a devastat economia şi a generat scumpiri în lanţ. Vă amintiţi cursul Euro în 2014, înainte de furtul bancar? Ştiţi cât e acum? Şi cât costa electricitatea? Şi salariul vostru cum a evoluat în trei ani?
1,082 miliarde USD din rezervele Băncii Naţionale au fost scoase pentru ”salvarea” celor trei bănci din proprietatea lui Ilan Şor. Chiar dacă s-a acordat finanţare, băncile oricum au falimentat. Asta cum? Bail-out am mai văzut, dar nu înţeleg logic cum e posibil să faci bail-out şi banca să falimenteze?
După asta, politicienii au zis că este ok să pună acest furt pe umerii cetăţenilor. Pentru că banii trebuie întorşi. Aşa e într-o economie. În octombrie 2017, o lună în urmă, am plătit 668 milioane lei pentru a rambursa prima tranşă din miliardul furat tot de la noi. Prima tranşă din următorii 25 de ani. Cu aceste 668 milioane lei puteam face multe. Minimul ce îl puteam face – să ajutăm pensionarii să iasă din sărăcia absolută în care sunt ţinuţi de politicile statului şi de corupţie. Avem peste 700 mii pensionari. Ar ieşi o majorare de cam câte 1.000 de lei anual, fiecăruia din ei.
Eu cred că ar fi mai bine ca miliardul să fie întors de cei ce se plimbă cu maşini luxoase decât de cei ce sunt vegetarieni de nevoie, pentru că e scumpă carnea.
TOTUŞI, DESPRE IMPOZITAREA BISERICII.
Postarea asta e despre alternative, teoretice, desigur. Teoretice, pentru că politicienii, după ce au furat, au pus datoria pe noi fără să caute aceste alternative, nemaivorbind de a le analiza în serios. Nu s-au întrebat nici din curiozitate ”cum să întorci miliardul fără să îl pui pe spatele oamenilor şi fără să-l întoarcem singuri?” Cum este evident din titlu, guvernarea noastră putea, în loc să pună acest furt pe umerii oamenilor, să facă o reformă curajoasă. Să înceapă a impozita biserica.
”De ce biserica? Ei ce, au furat miliardul?”, vor zice unii. Păi, nici noi nu l-am furat. Da de întors trebuie. Şi, aparent, ultima opţiune este ca el să fie întors de cei ce l-au furat. Exemple există. Biserica ortodoxă cipriotă, de exemplu, când Cirpul a fost lovit de criză, a pus umărul.
Cum de făcut asta? Câteva opţiuni (care se şi pot complementa).
Opţiunea 1. Taxă unică per unitate.
Din păcate, nu avem o transparenţă a câte biserici există în ţara noastră (deja e problemă, dar să trecem peste asta). Deşi cred că sunt mai multe, să presupunem, că avem, convenţional, 1.000. Există 800 localităţi în ţară. În unele nu avem nici o biserică, iar în altele avem zeci de biserici. Pentru a acoperi acele 668 milioane pe care Ministerul Finanţelor le-a plătit din impozitele noastre pentru a acoperi miliardul furat tot de la noi, fiecare biserică ar trebui să genereze 668.000 de lei anual. Adică, 55 de mii de lei pe lună. Adică 1.800 de lei pe zi, în mediu. Rotunjim la 60.000 lei pe lună şi facem şi profit.
Desigur, nu toate bisericele fac aşa profit. Pe departe nu toate. Soluţia e simplă. Bisericele bănoase susţin bisericele neprivilegiate pentru a menţine credinţa aproape de oamenii nevoiaşi din sate. O vor face oare?
La opţiunea asta mai putem adauga variaţii. Vedem mai jos idei.
Opţiunea 2. Contracte pentru fiecare angajat.
Preotul, dascălul, sau orice slujitor al bisericii este, până la urmă, un angajat al unei organizaţii. Eu precis nu pot şti, dar am dubii că toţi angajaţii au contracte şi venituri legale şi transparente. Până la urmă, în caz de ceva se întâmplă, tot de la stat vor aştepta pensie.
Ca să menţii un angajat costă mult. Suma pe care o primeşte omul în mână este doar jumate din cost. Încă fix pe atâta se duce la stat prin diferite forme (contribuţii sociale, medicale, împărţite între angajator şi angajat – foarte complicat). Ideea generală – la cei 5.000 lei pe care îi primeşti, statul face încă 5.000. Cât anume ar face statul nu pot spune (din nou, mitropolia este foarte scumpă la informaţie), dar putem modela. Să zicem că Mitropolia are 2.000 de angajaţi pe teritoriul ţării şi că salariul mediu este de un 5.000 de lei. Facem un 10 milioane lunar, sau 120 milioane anual. Tot înainte. Iată cam o cincime din plata anuală pentru furtul miliardului.
Opţiunea 3. Afacerile şi averile bisericii.
Aici, din nou, întuneric. Ştim din auzite că businessul cu lumânări merge bine. Şi că mai au şi tipografie. Şi că mai cine ştie ce mai au. Afacerile conexe ale bisericii sunt scutite de impozite. Câte lumânări de 3 lei ard anual în Moldova? Şi câte de 5 lei? Şi de 10? 20? Eu nici nu vreau să mă gândesc. Se fac venituri de milioane de lei.
Afară de afaceri, biserica mai are şi proprietăţi. Imobile, pe alocuri ceva pământuri. Şi ele trebuie impozitate. Nu pentru că vrem să atacăm biserica, ci pentru că e corect să contribuim cu toţii din puţinul pe care îl avem.
Opţiunea 4. Aparate de casă.
În anul 2016 (www.statistica.md) am avut 37.394 de nou-născuţi, au decedat 38.489 de oameni, au fost 21.992 căsătorii şi 10.605 divorţuri. Fiecare din aceste evenimente din viaţă corespund unor rituri pentru care, ştim bine, biserica percepe taxe. Botezuri, cununii, înmormântări. Cred că este ok să estimăm din aceste servicii un 100 milioane.
Plus: Sfinţit de case, sfinţit de maşini, sfinţit de fântâni, sfinţit de orice. Paştele, Paştele Blajinilor, Crăciun, Bobotează, Hramul satului. Aici preoţii umblă din casă în casă. Hai să zicem 25 de milioane.
Dar principalele surse de venit ale bisericii sunt donaţiile benevol-obligatorii. Oameni donează, fiecare cât poate. Majoritatea bătrâni, chinuiţi, donează cât pot. 5, 10, 20 de lei. Pentru sănătate. De sufletul celor dragi. Cei mai înstăriţi oferă mii de euro. Businessmani, dar şi companii. Nu văd cum să nu găsim şi aici măcar 100 de milioane.
Bonus.
Toţi banii de mai sus sunt bani cash, evidenţa cărora nu e dusă de nimeni. Bani care se mişcă pe sub radarul statului şi sunt imposibil de urmărit. Probabil, nu există nici un om în ţară care să ştie exact de câţi bani este vorba. Cash. Daţi să ne imaginăm aşa o schemă. Eşti antreprenor şi vrei să faci ceva evaziune. Te înţelegi cu un preot mai puţin cinstit şi faci, oficial, o donaţie la biserică. Din companie. Iar banii (minus un procent modest) preotul ţi-i întoarce cash. Şi iată aşa se contaminează alte sectoare ale economiei de evaziune. Pentru că ai cash pe care e imposibil să-l monitorizezi. Schema asta este, desigur, produsul imaginaţiei mele. Dar poate şi nu.
Dacă e să ne uităm la investiţiile făcute de biserică, estimările de mai sus sunt, probabil, modeste. Dacă sunt exagerate, daţi să corectăm. Cert este că despre asta trebuie de vorbit.
Vă rog să nu vedeţi postarea asta ca un atac asupra orice nu ar fi. Este un subiect ce trebuie discutat. Este important ca fiecare din noi să ne achităm modesta contribuţie, pentru că nimeni nu suntem putrezi de bogaţi (afară de câţiva indivizi). Iar atunci când cineva nu-şi face contribuţia, iese că trăieşte pe spatele altcuiva. Iar până la infinit unii pe spatele altora nu putem trăi. Cineva o să cadă pe brânci.
”Poate, la un moment dat, vom pune în discuţie impozitarea Bisericii”
Patru ani în urmă Speakerul Candu se strofolea că ar fi pentru impozitarea bisericii. A zis, poate, la un moment dat. Poate merită să-i amintim.
Jurnal.md
