Este vorba despre mult-discutatul (prin culise) subiect privind introducerea sistemului electoral mixt. Proiectul este deja pregătit, aşteptând doar ziua în care va fi votat. Şi chiar dacă va fi ambalat sub o formă extrem de ademenitoare şi promovat asiduu de presa lui Plahotniuc, un astfel de sistem electoral va pune cruce total pe democraţie în acest stat şi ne va aduce tot mai aproape de modelul de conducere care predomină astăzi în statele ex-sovietice asiatice.

Sistemul mixt îi poate garanta lui Plahotniuc majoritatea

Un sistem uninominal poate fi bun. Sigur că e bine ca un deputat să reprezinte o anumită regiune. Să aibă responsabilităţi faţă de cei care l-au ales. Cetăţenii să ştie cu exactitate pe cine deleagă în Parlament. Argumentele în favoarea unui astfel de sistem sunt foarte, foarte multe. Şi el este mult mai bun decât unul proporţional. Cu o singură capitală condiţie: În ţara în care se implementează un astfel de sistem să existe democraţie.

Iar atunci când spun democraţie, mă refer la stat de drept, instituţii funcţionale, supremaţia legii, drepturi egale.

Mă refer la un stat în care un cetăţean nu-şi va vinde votul pentru 100 de lei, 2 kg de cartofi, macaroane sau o vacă de lapte, din cauza sărăciei, mizeriei şi dezinformării în care se află. La un stat în care orice fel de astfel de mită electorală s-ar pedepsi dur.

La o ţară în care unor penali nu li s-ar permite să candideze în unul din cele mai importante oraşe, acolo unde, din bani furaţi să corupă marea majoritate a cetăţenilor.

E nevoie şi de o libertate elementară a presei. Nu să avem un monopol total în mâna unui oligarh, care mai controlează şi Parlamentul, Guvernul şi toate instituţiile statului. Să avem o autoritate de reglementare audiovizuală care să sancţioneze până la lipsire de licenţă dezmăţul pe care îl avem astăzi şi care s-a remarcat în toată plenitudinea sa în campania prezidenţială recentă.

Să avem partide care să dispună de aceleaşi forţe, financiare, logistice, fizice, în timpul unei campanii electorale.

Cazul Shor, transpus în toată Moldova

Dar cu condiţiile de care dispune Plahotniuc astăzi, plus o investiţie de 20-30 de milioane de dolari, te poţi face cu o majoritate parlamentară în cazul unui sistem mixt. Exemplul lui Shor, care a mers la Orhei practic cu cătuşele pe mâini, învingând fără nicio problemă încă din primul tur, este cel mai grăitor în acest sens.

Apoi avem sistem uninominal în Găgăuzia. Acolo unde aleşii independenţi deveneau peste noapte membri PD.

Plahotniuc ştie foarte bine că în sistemul actual de vot, partidul său, cu toată maşinăria propagandistică, resursele financiare şi administrative de care dispune, nu va putea niciodată, nici măcar în cea mai optimistă variantă pentru el, să adune mai mult de 15% din voturi. Mai ales că acum s-a instalat pe el preşedinte de partid şi nu mai există locomotive care să adune voturi.

În schimb, să găseşti 50 de oameni, să-i pregăteşti bine, să-i porţi pe la trustul tău propagandistic, să le pui la dispoziţie câteva sute de mii de dolari şi să-i arunci în luptă ca independenţi, „oameni curaţi”, este mult mai simplu.

Orice alt partid nu va avea nicio şansă în faţa unei astfel de maşinării. Actualele partide extra-parlamentare de opoziţie, lipsite aproape în totalitate de resurse financiare şi logistice, nu vor avea nicio şansă într-un astfel de sistem.

Sistemul proporţional actual, chiar dacă şi el este imperfect, poate aduce voturi dacă ai un lider bun şi câţiva membri carismatici şi pregătiţi. Cazul Maia Sandu din prezidenţiale este cel mai grăitor în acest sens. Dar să reuşeşti să lupţi în 50 de circumscripţii, mai ales când reţeaua de structuri teritoriale este practic inexistentă, e o misiune imposibilă pentru PAS sau PPDA.

Afectat de această formulă va fi şi PSRM-ul. Care e susţinut profund ideologic şi care la fel ca PCRM-ul altă dată adună voturi datorită afilierii de Rusia şi a unui lider mai mult sau mai puţin carismatic pentru o anumită parte din electorat. Plus la toate, o mare parte din electoratul socialiştilor este format din cei mai săraci cetăţeni, care pot fi uşor convertiţi de nişte nababi politici.

Opoziţia trebuie să se consolideze

În aceste condiţii, opoziţia, indiferent că este ea de stânga sau de dreapta, ar trebui să înţeleagă că pericolul major în acest moment este anume schimbarea sistemului electoral.

Republica Moldova se poate transforma într-o dictatură absolută dacă se va face această schimbare, iar Plahotniuc va avea un control asupra Parlamentului chiar mai semnificativ decât astăzi.

Iar dacă vor cu adevărat să conteze în viitorul Parlament, nu doar să ajungă cu o prezenţă nesemnificativă, formaţiunile de opoziţie, în special cele de dreapta, ar trebui să depăşească toată ura şi frustrarea acumulată în campania prezidenţială şi să înţeleagă că Dodon, aşa cum e el, poate să reprezinte un obstacol important în faţa acestei schimbări. Pentru că îl dezavantajează şi pe el şi partidul pe care l-a condus oficial până mai ieri.

Dacă în schimb vor continua cu actuala retorică, una care nu face decât să-l marginalizeze şi mai mult pe Dodon şi să-l determine să meargă spre Plahotniuc, atunci cu toţii vor avea de pierdut.

Concentrându-se pe Dodon şi intrând în acest joc cu steagurile şi butoanele de pe unele site-uri, opoziţia extraparlamentară uită unde este adevărata problemă.

Şi singurul obstacol în acest moment pentru Plahotniuc în a schimba sistemul de vot, poate fi, oricât de neplăcut le-ar părea unora, anume cel care ocupă funcţia de preşedinte de stat. Dacă PSRM şi PD se aliază aici, dacă Parlamentul şi Preşedinţia vor merge mână-n pentru schimbarea sistemului de vot, atunci modificarea se va face.

Alex Cozer