Dodon pe aceste subiecte şi-a creat ascensiunea politică. Folosindu-se de această retorică a câştigat alegerile prezidenţiale. Atunci de ce atâtea semne de exclamare şi frustrări la Chişinău? Mai ales că omul a fost la Moscova, nu la Bruxelles. Să vedeţi că acolo îşi va îndulci mult discursul.
De ce trustul care l-a făcut preşedinte pe Dodon, începe după 3 luni să-şi facă griji de „drumul european”
Această stare de alertă din societatea moldovenească a fost întreţinută şi de trustul media al lui Plahotniuc, precum şi de postul public de televiziune, care mimând un pluralism de opinii se îndreaptă tot mai vertiginos spre vremurile de glorie din perioada comunistă.
Nu ştiu cum, peste noapte, trustul oligarhului se face deranjat de declaraţiile celui pe care l-a susţinut în campania electorală. Da, Dodon „prorusul” şi „antieuropeanul”, menajat în campanie de trust, în timp ce contracandidata sa, „proeuropeană”, a fost nimicită mediatic.
De unde a apărut prima dată „ştirea” cu sirienii? Dar cine apăra ortodoxia în campanie şi cine era acuzat că închide biserici? Băieţi, nu voi, apărătorii „proeuropenismului” lui Plahotniuc făceaţi asta?
Plahotniuc, salvatorul „drumului european”
Desigur, în toată această isterie mediatică trebuia să apară şi cavalerul pe cal alb. Eroul pozitiv, cel care apucă balaurul de nări şi se luptă cu el pe viaţă şi pe moarte.
Şi iată aşa ne pomenirăm cu Plahotniuc pe tot trustul, dar şi la postul public, cum dă el asigurări că „drumul european” va fi continuat şi cum îl va pune la punct pe Dodon.
Plahotniuc, serios? Dar pentru cine ţi-au făcut campanie primarii în toată ţara? Dar cine a împiedicat diaspora să participe la vot mai activ. Dar cum s-a putut ca locuitorii din stânga Nistrului să voteze cu atâta râvnă?
Ce era atunci, Plahotniuc, cu „drumul european”? Nu te-ngrijora deloc?
Oligarhul rânjeşte fericit acum. În sfârşit există şanse ca pentru o parte din cetăţeni să apară o figură mai odioasă decât el. Aşa cum l-au avut pe Voronin timp ce câţiva ani, acum l-au găsit pe Dodon pe timp de sperietoare, cu care să defileze de la Bucureşti până la Washington în încercarea de a demonstra că „doar ei” mai pot salva Moldova de „tancurile ruseşti”.
Dodon cât se va mai complace în această postură?
Şi pe Dodon, cel puţin pe termen scurt, l-ar putea avantaja această postură. „Prietenul lui Putin care luptă cu Europa şi care apără valorile creştine”.
Numai că asta nu poate dura prea mult. Nu are cum să dureze. Dacă Dodon crede că Plahotniuc va împărţi puterea cu el, iar când spun împărţi, mă refer să-i acorde socialistului maxim vreo 10% din influenţă, se înşeală.
Ar trebui să privească un pic în urmă să vadă ce-au păţit Voronin şi Filat. Iar atunci oligarhul se afla în situaţii mult mai dificile decât astăzi.
Dacă vrea să intre în istorie ca un bufon al oligarhului, Dodon a început cum nu se poate mai bine. Dacă îi pasă măcar un pic de declaraţiile tari, cu „preşedinte al tuturor cetăţenilor”, „război oligarhilor” şi „hoţii la puşcărie”, slogane pe care le evoca nu cu mult timp în urmă, ar trebui să-şi revadă strategia.
Că de nu, nu doar că-şi va dezamăgi compatrioţii, dar chiar şi pe Putin, căruia i-a făcut promisiuni mari la Moscova.
Jurnal.md
