Opţiunea europeană a unei importante părţi a cetăţenilor din Republica Moldova (circa jumătate) a fost şi rămâne una neschimbată, chiar şi dacă de la 2009 încoace aceşti cetăţeni au trăit mari dezamăgiri şi se părea că ar avea dreptul moral să-şi revadă viziunea şi opţiunea. Partea pro-europeană a societăţii moldoveneşti a crezut, crede şi, probabil, va crede încă mulţi ani înainte că doar integrarea europeană este o şansă reală la un viitor prosper şi democratic pentru ţara lor. Aceşti cetăţeni, chiar dacă uneori sunt acuzaţi că ar fi nişte profitori ordinari, dorindu-şi mai degrabă ajutorul UE pentru sporirea nivelului de bunăstare a ţării lor decât să-şi asume anumite reguli şi un anumit comportament (cu toată responsabilitatea ce reiese din acesta), rămân în continuare prieteni sinceri şi fideli ai Uniunii Europene. Pentru ei, Uniunea Europeană este totul şi ei retrăiesc ca pe o tragedie personală fiecare moment de cumpănă prin care trece UE. Ştiu acest lucru nu din auzite, ci în urma dialogului direct cu oamenii din diferite regiuni ale ţării.
Şi dacă ne-am clarificat cu opţiunea europeană a Republicii Moldova, mai bine zis a acelei părţi de electorat a Republicii Moldova ce pledează pentru integrarea europeană a ţării, acum să vedem cum stăm cu opţiunea europenilor (a factorilor de decizie de la Bruxelles) în Republica Moldova. Din start, trebuie de spus că această opţiune este una oscilantă, care suferă modificări în funcţie de conjunctură, de situaţia concretă într-un moment sau altul. Chiar dacă spun că ei susţin Republica Moldova, dar nu anumiţi politicieni, totuşi, europenii au avut mize clare la nivel de persoane pe parcursul anilor. Să analizăm doar situaţia de la 2009 încoace. Iniţial, s-a mixat preponderent pe Vlad Filat, chiar dacă se spunea că se mizează pe guvernarea pro-europeană a Republicii Moldova. Apoi, s-a mizat pe Iurie Leancă. Apoi, s-a transmis unele mesaje că o miză ar fi Chiril Gaburici, apoi – AIE-3, iar mai nou ni se sugerează că miza actuală a europenilor în RM ar fi actuala guvernare.
Ce s-a întâmplat de la 2009 încoace în Republica Moldova nu este un secret nici pentru cetăţenii RM, nici pentru factorii de decizie de la Bruxelles. Numai că aprecierea situaţiei politice este una diferită. În timp ce cetăţenii şi-au retras sprijinul masiv pentru acei carte s-au declarat pro-europeni, dar au dezamăgit, dându-şi arama pe faţă, europenii continuă să susţină un material politic de cea mai proastă calitate. Iar oamenii se uită şi tot mai mulţi îşi pun întrebarea: Ce susţin în realitate europenii? Susţin Republica Moldova, dar sunt nevoiţi să lucreze cu ceea ce este la putere? Nu! Dacă ar susţine Republica Moldova cu adevărat, ar privi lucrurile un pic mai profund, iar cea mai banală analiză le-ar arăta că, dincolo de milioanele pompate sub formă de ajutor RM, ei susţin de facto rămânerea ţării în incertitudine, corupţie birocraţie, sărăcie etc. Oare facturii de decizie europeni nu au capacitatea să vadă că cei pe care ei îi consideră partenerii lor în Moldova de fapt sunt izvorul de sărăcie, totalitarism, degradare la capitolul drepturi ale omului etc.?
Dacă ar susţine cu adevărat RM, europenii nu ar strânge mâinile oricui vine la putere pe căi ce nu au nimic în comun cu statul de drept şi democraţia, dar ar pune piciorul în prag şi ar spune: Integrarea europeană o pot face numai nişte politicieni cinstiţi, integri, cu adevărat devotaţi cauzei democratice, dar nu oricine se declară pro-european peste noapte, dar în esenţă nici cu spatele nu ştie ce e aia democraţie şi integrare europeană.
Tot mai mulţi cetăţeni văd aceste lucruri şi îşi pun anumite întrebări referitor la poziţia reală a europenilor faţă de Republica Moldova. Iar dacă europenii ar face nişte sondaje realiste privind percepţia cetăţenilor RM faţă de poziţia şi acţiunile lor aici, s-ar îngrozi când ar afla rezultatele. Şi poate că aceasta ar fi ca un duş rece pentru ei şi şi-ar da seama de diferenţa enormă care este între opţiunea europeană a Republicii Moldova şi opţiunea lor în Republica Moldova.
Jurnal.md
