Nu falsificările, nu campania murdară a lui Dodon, nu implicarea criminală a slugilor bisericii ruseşti, nu televiziunile moscovite cu propaganda lor antieuropeană, nu holdingul Goebbels TV, nu, nimic din toate acestea n-au influenţat rezultatele alegerilor. Doar lipsa mesajului geopolitic. Probabil că şi această problemă merită analizată cu atenţie, nu zic ba. Dar există câteva lucruri evidente.

Indiferent de faptul dacă un politician din RM îşi afişează sau trece cu vederea opţiunea lui, votul alegătorului, în esenţă, tot geopolitic rămâne. Nu poţi aduna mai multe voturi proeuropene decât există în realitate. Pe când un surplus de aderenţi la ideea luptei cu mafia şi corupţia ar exista. Cel puţin, teoretic. A insista în continuare pe supremaţia mesajului geopolitic în RM înseamnă să sorteşti forţele democratice şi proeuropene unui eşec de lungă durată. Paradoxal, dar această insistenţă serveşte doar interesul forţelor proruseşti. De ce? Fiindcă marea majoritate a votanţilor proeuropeni au plecat, urmând în scurt timp să plece şi bruma de creiere luminate ce-a mai rămas.

Alegerile în diasporă, însă, vor fi organizate şi în continuare tot aşa cum au fost gândite pe 13 noiembrie. Debit-credit. E simplu. Rămânând pe loc tot mai mulţi mancurţi cu creierul spălat la televiziunile ruseşti difuzate de Plahotniuc, votanţii pro Est vor deveni tot mai numeroşi. Aşteptaţi un pic să vedeţi rezultatele recensământului şi o să vedeţi care este realitatea, de fapt. Şi atunci, de ce să insişti pe un mesaj care nu aduce niciun plus de valoare electorală partidelor proeuropene?

O altă învinuire adusă Maiei Sandu a fost lipsa mesajului unionist. Bine, să trecem elegant peste faptul că cei doi candidaţi aşa-zişi unionişti au acumulat „tucma” două la sută din voturi. Reflectând asupra acestui accident politic descalificant, m-am gândit, la un moment dat, ce-ar fi oare să încercăm să ne unim inteligent? Ca nemţii. Ce-ar fi oare să renunţăm, în general, la lozinci unioniste? Ce-ar fi oare să ne apucăm să facem Unirea fără să defilăm cu slogane sterile? Ce-ar fi oare să ieşim în stradă şi să cerem, ultimativ, realizarea câtorva proiecte cu adevărat unioniste? 1. Interconexiunea energetică cu România şi, în consecinţă, preţuri mai mici. 2. Gazoductul Iaşi-Chişinău şi lichidarea dependenţei de Gazprom-ul rusesc. 3. Calea ferată Chişinău-Iaşi, cu ecartament european şi lichidarea staţionării înjositoare de la Ungheni. 4. Autostrada Chişinău-Bucureşti. 5. Posturi vamale comune şi lichidarea cozilor umilitoare antieuropene. Dar mai întâi de toate, un proiect care nu costă niciun ban – pe model ucrainean, interzicerea difuzării televiziunilor de propagandă rusească.

Dacă vom încerca să ieşim în stradă şi să cerem realizarea acestor proiecte, politicienii, de orice culoare ar fi ei – de la estici la vestici – se vor uni ei primii şi vor opune o rezistenţă furibundă. De ce? Fiindcă nu vor mai avea de unde fura. Fiindcă, realizându-se aceste proiecte, va exista un pericol real pentru sacii lor cu bani pe care dorm liniştiţi în timp ce noi mărşăluim energic şi scandăm lozinci unioniste.

Oricum ai da, tot de probleme de corupţie te împiedici, şi nu de geopolitică. În rest, Igariok, bea ceai şi nu te diorgăi! Unirea se va produce oricum. Poate chiar pe perioada mandatului tău de antipreşedinte.

Val BUTNARU