Stimaţi concetăţeni,
 
Au rămas zile numărate până la cel de al doilea tur de scrutin a alegerilor prezidenţiale din 13noiembrie. Ziua de 13 noiembrie este deja una simbolică pentru ţara noastră. Aşa că votul dumneavoastră pentru un candidat sau altul doar va preciza simbolismul zilei respective.
 
La ce mă refer? Mă refer la faptul că la 13 noiembrie 2002, exact 14 ani în urmă, Preşedintele Vladimir Voronin a semnat decretul privind integrarea europeană. Prin acel decret a fost instituită Comisia Naţională a Integrării Europene, care trebuia să elaboreze Strategia Integrării Europene.
 
Până la elaborarea strategiei nu s-a ajuns, fiindcă la modul practic s-a implementat Planul de Acţiuni RM – UE, iar apoi, zece ani mai târziu s-a ajuns la semnarea Acordului de Asociere. El conţine în mod expres toate garanţiile privind suveranitatea şi independenţa ţării noastre, în conformitate cu cele mai importante acorduri internaţionale.
 
Simbolismul decretului lui Voronin din 13 noiembrie 2002 este imprimat în denumirea Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi a comisiei parlamentare de profil. Simbolurile sunt extrem de importante. Ele dau formă dorinţelor, incită la acţiuni anume, modelează comportamentul, determină succesul sau eşecul.
 
Aceasta este doar o parte a esenţei decretului lui Voronin din 13 noiembrie 2002. Există şi partea de revers a acestei medalii. Doar Vladimir Voronin şi Partidul Comuniştilor aveau mandat din partea poporului pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Rusia-Belarus.
 
Voronin şi-a explicat atunci gestul în felul următor: el a promis Uniunea Rusia-Belarus pentru obţinerea suportului cetăţenilor, dar a procedat contrar promisiunilor, în numele binelui comun al întregii societăţi. Iată cum arată reversul medaliei simbolice a decretului din 13 noiembrie 2013.
 
Duminica viitoare, pe 13 noiembrie, alegând dintre cei doi candidaţi, dumneavoastră va trebuie să precizaţi totuşi semnificaţia simbolică a zilei respective. Ştiţi că folclorul nostru este foarte bogat. Şi unul dintre proverbele care se referă la agitaţia fără rost o echivalează cu „învârtirea oului în căldare. Asta în versiunea cenzurată, iar cea originală, ştiţi că e mult mai picantă. 
 
Păi iată, duminică, pe 13 noiembrie, va trebui să precizăm şi semnificaţia zilei respective – este această dată reper a integrării noastră europene sau e ziua zigzagurilor geopolitice, care ne şi aminteşte de învârtirea oului în căldare. Ori una, ori alta, dar foarte simbolic şi pe mult timp înainte.
 
Dacă duminică câştigă candidatul anti-oligarhic, atunci lucrurile rămân clare. Problemele strategice de orice soi sunt în principiu soluţionate în Acordul de Asociere. Căile de ieşire din actuala criză sunt prescrise în Foaia de parcurs şi recentul Acord cu Fondul Monetar.
 
Deci, pentru candidatul anti-oligarhic va fi important să se concentreze pe implementarea prevederilor unor documente adoptate deja, care îşi aşteaptă soluţionarea. Trebuie doar eliberate instituţiile statului de sub controlul oligarhic pentru a combate corupţia. Totul e clar.
 
Dacă va câştiga candidatul eurasiatic, geopolitic, atunci semnificaţia zilei de 13 noiembrie va purta, probabil urmele vârtejurilor „învârtirii ca oul în căldare”. Doar integrarea eurasiatică implică adecvarea simbolică. Deci, va fi imperios necesară schimbarea denumirilor Ministerului Afacerilor Externe şi a comisiei parlamentare de profil.
 
Doar e aiurea în tramvai, absurd, să faci integrarea eurasiatică prin intermediul Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Aşa că la cele trei decrete ipotetice, anunţate de candidatul geopolitic ar fi urgent necesar şi un proiect de modificare a denumirii instituţiilor şi structurilor specializate în domeniul politicii externe.
 
Deci, nu e exclus ca după 13 noiembrie să avem Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Eurasiatice. Denumirea e eufonică, dar totuşi nu trebuie să ne grăbim să dăm frâu liber imaginaţiei noastre. În primul rând, candidatul eurasiatic este discipolul domnului Voronin. Deci s-ar putea să procedeze la fel, promiţând una pentru a face alata, în interesul binelui public, poate şi personal.
 
În al doilea rând, de la o vreme încoace, candidatul eurasiatic şi colegii care-l reprezintă evită să vorbească despre denunţarea Acordului de Asociere, promiţând să clarifice prin referendum doar vectorul politicii externe. Vedem că candidatul eurasiatic nu doreşte să fie explicit, aşa cum era acum o jumătate, un an sau doi ani în urmă – integrarea europeană o înlocuim cu cea eurasiatică.
 
Asta dă de gândit. Şi aici e important că există patru puncte cardinale geografice. Asta noi ne-am obişnuit cu Est – Vest, dar să nu uităm că mai există şi Nord – Sud. Aşa că data de 13 noiembrie ca ziua „învârtitul ca oul în căldare” nu e lipsită deloc de sens, ba capătă orizonturi noi, nebănuite. Deci, este loc pentru manifestarea flexibilităţii.
 
Şi acum dovada flexibilităţii candidatului eurasiatic. La 27 ianuarie 2011 el a semnat o obligaţie, care sună în felul următor (citez): Eu cutare şi cutare, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, ales din partea Partidului Comuniştilor, mă oblig: să-mi folosesc mandatul în strictă conformitate cu deciziile colective ale Partidului Comuniştilor, să nu uit, că votul fracţiunii Partidului Comuniştilor şi votul meu personal întotdeauna trebuie să reprezinte o poziţie unică, să nu uit, că încălcarea angajamentului în cauză reprezintă cea mai gravă crimă morală împotriva intereselor Partidului Comuniştilor, împotriva a sute de mii de susţinători, care mi-au încredinţat dreptul de a acţiona în numele lor.”(citat încheiat).
 
Sunt convins că aşa cum a promis nu a uitat, însă interesele integrării europene au cerut-o şi doar peste o jumătate de an candidatul eurasiatic, încălcând jurământul, a părăsit fracţiunea, împreună cu două colege, care şi ele am comis un sperjur. Iar încă peste o jumătate de an, ei au salvat Alianţa pentru Integrare Europeană, ajutând-o să aleagă şeful statului după trei ani de impotenţă.
 
Ştiţi ce a urmat? Semnarea Acordului de Asociere. Dar în paralel şi furtul miliardului. Sigur acum putem specula implicaţia votului candidatului eurasiatic asupra sorţilor păpuşarului, contrabandistului, finilor, naşilor şi cumetrilor din Alianţa zisă pentru Integrare Europeană.
 
Dar suntem în drept să presupunem că dacă nu era votat preşedinte Nicolae Timofti, atunci nu ar fi fost furat miliardul. Sondajele arătau că la eventualele anticipate provocate de nealegerea preşedintelui, Comuniştii solidari, fără transfugi, ar fi luat majoritatea absolută şi ar şi început integrarea eurasiatică încă din 2012, aşa cum au stabilit atunci la un for partinic .
 
Logica pe care v-am demonstrat-o e bazată pe fapte beton, dar recunosc că e cu cusur. Însă anume o astfel de logică aplică candidatul eurasiatic în raport cu oponentul său antioligarhic. Şi asta are menirea să-i sublinieze flexibilitatea. De aceea, stimaţi alegători, votând la 13 noiembrie nu uitaţi de simbolism – mergem înainte sau ne învârtim ca oul în căldare.
 
Ne revedem după alegeri, al vostru Domn Preşedinte. 


Igor BOŢAN