Urmare a ŞAHULUI pe care şi l-a administrat prin asumarea obraznică de guvern, popularitatea PD a căzut ca băncile în plină criză, încât a fost nevoie de o intervenţie sanitară. Lupu s-a retras cu garanţia coordonatorului, astfel că şi câinii se pot întoarce în sat. Adevărul e că nimeni nu a reuşit să învingă propriul popor, chiar dacă ăsta e unul prost şi flămând. 

Întrebarea e de ce un partid, care deţine toate frâiele şi resursele ţării, decide brusc să renunţe la ultimul element ce i-ar oferi puterea absolută? Geopolitica, care domină minţile noastre, s-ar putea să nu aibă nimic cu această situaţie. Vlad Plahotniuc a avut dreptate – a stricat seara multora. Această campanie electorală nu are nimic din caracteristicile altor scrutine. Ea a fost una combinativă încă din momentul conceperii ei.

Evenimentele s-au precipitat însă odată cu desemnarea candidatului unic. Calculele nu au mai rezistat împotriva urii populare şi atunci s-a înţeles că, de această dată, ţara nu va mai fi adusă în PAT. PD a avut un proces sanitar continuu în campanie, pe care l-a pornit sau oprit în funcţie de calculul hârtiei. Lucrurile s-au schimbat brusc, odată cu apropierea scrutinului.

Ina Popenco, interfaţa lui Ilan Şor, a fost retrasă fără prea multe comentarii. Nu a fost suficient însă pentru ca Marian Lupu să acceadă în turul II. Pierderea alegerilor de către partidele puterii ar fi fost dezastruoasă pentru acestea. Confruntate cu o decredibilizare puternică după scrutinul local, pierderea alegerilor prezidenţiale la un scor de neprezentare, ar creşte exponenţial riscul anticipatelor.

Jocul tactic se rezumă la camuflarea adevăratului scor al partidelor din alianţă, reformatarea puterii prin atragerea unui partid cu popularitate (PS) şi coruperea opoziţiei prin oferirea sprijinului electoral. După retragerea lui Marian Lupu, surse din interiorul PPE afirmau, fără să fie trase de limbă, că Iurie Leancă îi va urma exemplul. Dar surpriză – anunţul definitiv va fi făcut abia azi. Problema e că alegătorii PPE vor migra, categoric, spre Maia Sandu, în comparaţie cu cei ai PD, care, cel mai probabil, se vor diviza între Maia Sandu şi Igor Dodon, iar candidatul unic va fi avantajat. 

Toată lumea aşteaptă să vadă ce zice Partidul Liberal. Bănuiesc că PL a înţeles că a ieşit din cărţi şi îl atacă direct pe Vlad Plahotniuc, pe care îl face responsabil de jocurile de culise. Ministrul Mediului, Valeriu Munteanu, a confirmat, indirect, această ipoteză aseară, când a declarat printre rânduri, că intuieşte că nu mai are viaţă lungă în această funcţie. La fel şi Mihai Ghimpu a afirmat că PD s-a retras în favoarea lui Igor Dodon. Ar trebui să presupunem că o alianţă social-democrată e pe cale să se producă în scurt timp, iar 7 aprilie se va încheia, în sfârşit, prin transformarea partidului comunist în unul social-democrat. O revoluţie pe care am înţeles-o greşit şi la care am participat fără să fim conştienţi.

Ce are de câştigat Maia Sandu din această situaţie? Cel mai probabil, funcţia de preşedinte, dar nu pe meritul PD. Aprecierea pe care a făcut-o la foarte scurt timp, cu referinţă la retragerea candidatului puterii, scoate în evidenţă un personaj capabil pentru analize şi decizii în situaţii de criză. 
Acum să vedem dacă evită o altă capcană, de a prelua mesajul geopolitic al PD, pe care încearcă să i-l bage pe gât propagandiştii acestora.

Mesajul antioligarhic, cerea expresă de restituirea a banilor şi judecarea celor vinovaţi este cel care va trimite lupul în pădure şi va readuce câinii în sat (a se citi democraţie).

Ion Terguţă