Să-i luăm pe rând. Dintre toţi, cazul lui Marian Lupu mi se pare cel mai simplu de înţeles. Pe lângă faptul că este placa turnantă a mafiei şi nu poate evada din zonă, lui Marian Ilici i s-a rezervat soarta candidatului huiduit la fiecare întâlnire electorală. Iată cu un asemenea hobby s-a ales otolaringologul nr. 1 al Moldovei! Cam ciudat, dar cu gustul omului nu te pui.
Dar cum să înţelegem insistenţa predicatorului Ghileţchi? Cam ce interes ar urmări? Cele 0,2 la sută din voturi pe care le va acumula îi vor adăuga, oare, autoritate în faţa comunităţii religioase pe care o reprezintă? În niciun caz! Ba dimpotrivă! Şi atunci? Care e rezolvarea misterului?
Cu Iurie Leancă însă e totul clar. Omul are dosare puse la murat la GBC şi acest aspect al problemei este foarte greu de ignorat. Dimpotrivă, acest aspect îl disciplinează şi mai mult pe preşedintele PPEM. Atât de mult, încât i s-a permis să ia în zeflemea apelul lui Joseph Daul, preşedintele PPE, prin care îl îndemna pe Leancă să se retragă din cursă în favoarea Maiei Sandu. Bine, înţeleg să ignori un apel similar al vicepreşedintelui PPEM Oazu Nantoi, dar să dai cu piciorul în sfatul şefului tău european!… Să vedem mai târziu cât de reuşite au ieşit murăturile lui Plahotniuc!
În lista prezidenţiabililor găseşti exemple şi mai ciudate. Tanti Liuda e unul dintre acestea. Aşadar, dumneaei se îndreaptă vertiginos spre mult râvnita cifră de jumătate de procent din voturile alegătorilor, dar nu se poate opri din cursă şi gata! De ce aleargă ca bezmetica politiciana noastră? Spre care ţel? Dacă împărtăşeşte, cu adevărat, idealurile europene, de ce nu se retrage în favoarea Maiei Sandu, candidata cu şanse reale de a-l învinge pe Dodon? A, veţi spune că tanti Liuda, de fapt, ţinteşte Unirea!
Nu, zău! De când s-a produs în dumneaei o asemenea metamorfoză? Dacă îmi amintesc bine, acum cinci ani, pe când era preşedinte al R. Moldova, dumneaei a terfelit ideea Unirii aşa cum n-au făcut-o o sută de Stepaniuci luaţi împreună. Anume dumneaei a declarat în limba rusă că Unirea e un fel de „uinea” şi că oamenii care pledează pentru idealul acesta sfânt nici nu trebuie băgaţi în seamă. Am revenit la acest episod, fiindcă aud cum „oameni de bine” ne tot spun în aceste zile că Liuda n-a trădat niciodată cauza naţională. A te lepăda de ideea Unirii nu înseamnă oare trădare a cauzei naţionale? Sau, poate, e vorba de o altă cauză naţională şi noi nu ştim?
O altă figurantă în această listă este unionista – Ana Guţu, pretendent sigur la cucerirea inexpugnabilei cote de 0,1 la sută din voturi. Unioniştii ăştia în numele cărui ideal candidează? Ce vor ei, în realitate? Să compromită definitiv ideea Unirii? Da, asta le reuşeşte atât de bine, încât îmi vine să exclam: „Garbuz, pleacă liniştit la pescuit şi nu mai perora tâmpeniile tale!”.
Noi avem faliţii noştri! Ei demult nu mai gândesc cu obiectul de pe umeri. Până la urmă, n-am mai găsit răspuns la întrebarea: „Oare ce forţe cosmice l-ar bântui pe un pretendent la fotoliul de preşedinte, în timp ce este conştient că nu va lua măcar un procent din sufragii?”.
Oare cui îi ţin ei isonul? A cui voce a doua sunt ei?
Val BUTNARU
Jurnal.md
