image
Sursa foto: news.tut.by

„Restaurant pe cadavre”; Unde poate duce lăcomia unor oameni de afaceri

E un loc care a fost învăluit în secrete timp de zeci de ani, până când trecutul său întunecat a fost scos la iveală. În apropiere de Minsk, capitala Republicii Belarus, în pădurea Kurapaty, între anii 1937 şi 1941 s-au desfăşurat execuţii în masă. Se estimează că poliţia secretă a lui Stalin a ucis aici sute de mii de oameni.

Un grup de activişti consideră că acesta ar trebui să fie acum un loc de comemorare, dar, într-o ţară acuzată de muşamalizarea crimelor din trecut, terenul a intrat în vizorilor dezvoltatorilor în scopuri comerciale.

În pădurea Kurapaty din Belarus, Stalin a pus odinioară să fie împuşcaţi zeci de mii de oameni. Organizaţiile înfiinţate în memoria victimelor luptă de 30 de ani pentru ca aici să se înalţe un monument. În loc de asta, aici se află un restaurant pentru excursionişti. „Restaurant pe cadavre”, îl numeşte unul dintre criticii săi.

Protestatarii încearcă să oprească vizitatorii să mănânce în acest restaurant, iar pentru asta primesc amenzi de la stat.

Chiar lângă monumentul comemorativ improvizat se află un restaurant. „Poedem, Poedim” („Să mergem să mâncăm”) e la mică distanţă de capitala belarusă, deci uşor accesibil locuitorilor acesteia.

Dzianis Urbanovic, preşedinte „Frontul Tânăr”: Unii dintre clienţi ştiu bine în ce loc vin. Alţii, nu. Iar pe unii nu-i deranjează faptul că mănâncă pe oase.

Dzianis stă în faţa restaurantului în fiecare weekend. El critică guvernul şi se consideră un activist al opoziţiei. Este preşedintele „Frontului Tânăr”, o mişcare naţionalistă a tinerilor, care cere o schimbare democratică.

Activiştii numesc acest loc „Restaurantul morţii” şi stau în faţa lui cu schimbul.

Activiştii spun că, atunci când s-a construit complexul restaurantului, limita oficială a gropii comune a fost mutată. Însă de fapt nimeni nu ştie unde ar trebui să înceapă sau să se sfârşească monumentul comemorativ. Iosif Stalin a pus să fie împuşcaţi aici între 30 000 şi 250 000 de oameni, la sfârşitul anilor '30 şi începutul anilor '40. Declaraţi „duşmani ai statului”, cei ucişi au fost victime nevinovate ale epurărilor făcute de dictatorul sovietic.

Lumea a aflat de existenţa acestui loc cu puţin timp înainte de destrămarea Uniunii Sovietice. De atunci, a devenit un „monument al poporului” improvizat - şi un centru al activităţii opoziţiei.

Ce spun autoritățile

Acum o jumătate de an, guvernul belarus a dedicat un monument oficial victimelor poliţiei secrete a lui Stalin.

La marginea pădurii, guvernul a înlăturat zeci de cruci mari şi a împrejmuit întreaga zonă cu un gard. Autorităţile spun că acele cruci fuseseră puse acolo în mod ilegal.

Pentru Dzianis, această acţiune a fost un alt semnal de avertisment: e îngrijorat că guvernul vrea să preia controlul monumentului comemorativ. Şi subliniază că preşedintele ţării, Aleksandr Lukaşenko, a lăudat adesea moştenirea lui Stalin.

Aleksandr Lukaşenko, preşedintele Republicii Belarus: „Trebuie să avem un plan pentru rezolvarea problemei, la Kurapaty. Dar nimeni n-ar trebui să poată face ceva acolo fără permisiune. Ceea ce se desfăşoară acolo sunt demonstraţii! Care sunt, precis, în interesul cuiva. Acestea sunt proteste politice!”

Lukaşenko a spus, de asemenea, că restaurantul de lângă groapa comună nu-l deranjează. În Minsk, însă, nu toată lumea e de acord.

„Depinde unde e restaurantul. Nu e în mijlocul crucilor, nu-i aşa ? E undeva la margine, lângă ieşire. Eu cred că e bine. În Minsk, totul e aşa cum se cuvine”, spune un bărbat în vârstă.

„În Belarus sunt oase peste tot. Nu ştim toate lucrurile care s-au întâmplat aici. Dar viaţa trebuie să meargă mai departe!”, este de părere o femeie.

„Deci acum unii se duc să se distreze într-un loc în care au fost ucişi oameni? Nu mi se pare corect”, spune o femeie în vârstă.

Dzianis e de acord. El face drumul cu autobuzul de la Minsk la Kurapaty de cel puţin două ori pe săptămână. Protestează de un an împotriva acestui restaurant - şi demonstranţii vor să-şi continue lupta. Dzianis şi ceilalţi văd acest restaurant ca pe un atac la adresa monumentului comemorativ - iar pentru ei asta înseamnă un atac la adresa cetăţenilor Republicii Belarus.

„Nu mai avem nimic al nostru. Dar avem Kurapaty. Morţii noştri sunt aici şi trebuie să-i apărăm. Dacă guvernul distruge Kurapaty, eu n-am să mă mai numesc belarus”, spune Dzianis.

Ei cântă pentru Belarus - şi pentru victimele de aici, din pădure. E o rugăciune pentru morţi. Dar Dzianis Urbanovic are o rugăminte şi pentru cei în viaţă: vrea ca întregul adevăr istoric despre acest loc să fie dezvăluit şi cere deschiderea arhivelor sovietice.

Citeşte mai mult despre

Noutăţile partenerilor

comentarii: