image
Sursa foto: jc.md

„Adio, patrie cu oameni frumoşi, dar care e mereu în alegeri”

Ion Vlad a activat timp de zece ani în calitate de maşinist de scenă la Teatrul Municipal de Păpuşi „Guguţă”. A plecat din R. Moldova acum doi ani din cauza salariilor mici pe care le au lucrătorii din domeniul culturii. S-a angajat în câmpul muncii imediat ce a ajuns în Franţa. La scurt timp i s-a alăturat familia. În octombrie, curent, şi-a vizitat pentru prima oară după o lipsă de doi ani satul de baştină, Mereni, Anenii Noi. La despărţire, a postat un mesaj care a devenit la scurt timp viral pe internet. Le-a urat politicienilor să trăiască şi să cunoască singurătatea pe care o resimt miile de familii nevoite să plece din R. Moldova pentru a supravieţui, să cunoască singurătatea celor pe care în unele cazuri „nu are nici cine îi lua de la morgă”.

Stimate dle Ion Vlad, de obicei cetăţenii din RM le urează politicienilor să aibă pensii, salarii mizere ca ale lor. Dvs. le-aţi dorit să cunoască singurătatea familiilor despărţite. În ce condiţii aţi constatat amploarea şi gravitatea acestui fenomen cauzat în special de migraţie?

Am văzut foarte multe comentarii la acea postare. Unii au conceput-o ca pe un blestem la adresa guvernanţilor, dar nu este o imprecaţie. Au fost câteva gânduri sincere pe care le-am notat în grabă înainte de a urca în avion. Cât timp locuieşti în RM multe lucruri nu le observi. Când revii acasă după o absenţă de doi ani, îţi sar în ochi mai multe probleme şi înţelegi cât de posomorâtă este această palmă de pământ şi oamenii ei.

Timp de zece ani, cât am lucrat în teatrul de păpuşi, am avut foarte multe deplasări prin şcoli, grădiniţe, am vizitat multe sate, centre raionale. Am găsit localităţi pustiite, copii cu ochi trişti, bătrâni singuri care îşi aşteaptă copiii să le vină o dată pe an acasă, bărbaţi singuri. Locuim într-o societate marcată de singurătate. În mare parte vina pentru acest flagel o poartă politicienii care s-au perindat de-a lungul anilor la guvernare. Aruncă iar şi iar RM în alegeri şi în acelaşi timp nu sunt capabili să conceapă şi să implementeze nişte programe reale care ar contribui la stoparea corupţiei, la reducerea migraţiei şi respectiv la creşterea economiei.

Ce schimbări aţi observat la baştină, după o despărţire de doi ani?

Acasă ne-au rămas părinţii, fratele soţiei, sora mea, mama care timp de 20 de ani munceşte în Rusia. Toate rudele şi prietenii noştri sunt în RM. Mi-a fost foarte dor de casă. Ne simţim bine aici şi de aceea ne vine foarte greu să ne adaptăm printre străini.

Am găsit preţuri mai mari pe piaţă şi în magazine ca atunci când am plecat. Unele preţuri, cum ar fi cele de la lactate, sunt chiar mai mari ca în Franţa. Nu ştiu cum se explică. Probabil, în Franţa sunt mai multe ferme de vaci, agricultorii şi fermierii sunt mai susţinuţi de guvernul francez decât cei din RM.

Chişinăul, despre care se spune că este un oraş verde, european, de fapt nu mai este el atât de verde, e plin de clădiri noi, construite pe oriunde se taie un copac şi se găseşte o bucată de pământ. Se pare că autorităţile nu mai au un plan urbanistic bine conturat, un concept armonios, de care să se conducă cei care eliberează autorizaţii de construcţii. Ne-a fost greu chiar să plimbăm copilul în căruţ din cauza gropilor şi a automobilelor parcate pe carosabil.

Cum v-aţi integrat în mediul francez, cu ce probleme de adaptare v-aţi confruntat?

Locuim într-o suburbie a Parisului. La început am plecat singur. Timp de o lună am închiriat apartamentul şi m-am angajat în câmpul muncii, după care mi s-a alăturat soţia şi copilul. Acum mai avem un bebeluş născut în Franţa. Muncesc într-un atelier de asamblare a mobilei. Achit impozite, sunt cetăţean cu acte în regulă, contribui la economia acestei ţări. Dacă eşti corect cu statul francez, îţi respectă şi el drepturile. Fizic, m-am adaptat, dar sufleteşte nu m-am adaptat şi nu cred că voi putea să mă adaptez vreodată. Îmi lipseşte până şi aerul de acasă. Mi-a fost greu să mă despart de teatru, unde am avut un colectiv tânăr, mi-a fost interesant. E adevărat, în Franţa toţi sunt amabili, sunt deschişi, dar nu ai rude, prieteni, nu eşti la tine acasă.

Soţiei, Mariana Moroi, îi vine şi mai greu să se adapteze. Este actriţă, a activat la teatrele „Luceafărul”, „Mihai Eminescu”, apoi, în ultimii patru ani, a lucrat la Teatrul „Guguţă”. Îşi iubea munca, copiii o îndrăgiseră. Ultimul ei rol a fost Degeţica din „Crăiasa Florilor”. În regiunea unde locuim nu există teatru de păpuşi, ci doar teatru de marionete. E greu să te desparţi de meseria pe care o iubeşti. Când am mers la cursurile de limbă franceză, finanţate de primăria oraşului în care locuim, am fost informaţi că există cursuri de actorie. Pe viitor poate ne vom înscrie la ele, acum tindem să învăţăm bine limba franceză.

Migranţii care au lucrat profesori acasă, oameni de cultură, medici le vine foarte greu să se adapteze la alt statut social. Soţia s-a angajat iniţial la un magazin. Acum e în concediu de maternitate. Încerc să o încurajez şi, împreună, încurajăm copilul că aici vom avea un alt viitor. Încercăm să ne susţinem unii pe alţii.

Mai credeţi că o să vă întoarceţi în R. Moldova?

Sperăm. Eu, cel puţin, sper. Cu toate acestea, planificăm să cumpărăm un apartament în oraşul unde locuim, pentru că e mai avantajos să achiţi ratele pentru ipotecă, decât chiria.

Urmăriţi evenimentele politice de acasă? Ce ar trebui totuşi să se întâmple în R. Moldova ca oamenii plecaţi să revină în RM?

Înainte, urmăream toate evenimentele politice de acasă, acum – mai puţim. E o ruşine ce se întâmplă în RM. Mereu mi-am făcut datoria de alegător, oriunde am fost, în Franţa, şi iată, am reuşit să votez la alegerile locale din 20 octombrie, curent, acasă. Merg la vot în speranţa că se va schimba ceva în bine, în sfârşit vom avea nişte oameni oneşti şi responsabili la cârma statului, care se vor ghida de interesul cetăţenilor. La scurt timp însă devenim martori la certuri şi neînţelegeri între partide. Şi iar ne lansăm în alegeri. Au secat R. Moldova de resurse umane şi financiare.

Dorim şi ar fi bine să ne întoarcem, dar cel mai probabil acest lucru se va întâmpla când vor creşte copiii, vrem să le oferim o viaţă nouă, cu mai multe perspective. Pentru cei de acasă am un mesaj, să nu dispere şi să dea dovadă de mai mult spirit de analiză atunci când îşi dau votul.

Cred că suntem veseli şi ne plac horele şi concertele din campaniile electorale, dar aş aprecia politicianul care în loc de concerte, cu interpreţi aduşi din toată lumea, ar direcţiona banii publici ori chiar ai partidului, dacă are prea mulţi, la îmbunătăţirea situaţiei dintr-un spital, măcar de la o secţie de copii. E îngrozitor ce se întâmplă prin spitale, avem medici buni, dar nu avem echipamente medicale.

Ca oamenii să revină e nevoie cel puţin de un sistem medical şi un sistem educaţional dezvoltate, dar şi de politicieni la cârma statului în care să poţi avea încredere.

Jurnal de Chișinău

Noutăţile partenerilor

comentarii: