În opinia editorialistului, „varianta ideală pentru PD și Plahotniuc este ca în turul doi al alegerilor să intre Ion Ceban și Silvia Radu, pentru că, în acest caz, repetând „scenariul Dorin Chirtoacă”, noi vom merge ca proștii să alegem „fufa” pentru că e mai bună decât „ciobanu”. Pentru succesul planului s-au dat drumul la mai multe fumigene, care să ne îmbârlige între diferiți candidați și pseudo-candidați, dar, în realitate, pentru a-l îndepărta pe Andrei Năstase din cursă”.

Varianta mai puțin plăcută pentru PD, continuă Octavian Țîcu, este ca în turul doi să intre Ceban și Năstase, pentru că în acest caz va prefera să susțină victoria lui Ceban, așa cum a făcut și cu Dodon împotriva Maiei Sandu.

„O asemenea victorie a socialiștilor ar isteriza la maxim occidentalii, care, un pic amenințați cu repetarea scenariului și alegerile din toamnă, vor dori să-l sprijine cu toate forțele pe Plahotniuc ca pe o soluție de salvare a „cursului european”. Fie el ipocrit și declarativ. În plus, acesta are ocazia să controleze primăria, prin instrumentalizarea unor dosare în care sunt implicați consilierii socialiști și chiar Ceban însuși. Marele risc pentru Plahotniuc este că predarea primăriei Chișinăului rușilor înseamnă sfârșitul credibilității sale în fața europenilor, dar mai ales a americanilor, care la alegerile din toamnă îl vor debarca de la putere prin susținerea opoziției”, argumentează istoricul.

„Varianta convenabilă nouă tuturor este să ieșim pe 20 mai la vot masiv și să susținem opoziția PAS-PPDA, fără a pulveriza voturi pentru alți candidați. Nu vă amăgiți cu ideea că veți susține cutare sau cutare unionist pentru a arăta că suntem mulți, iar în turul doi votăm Andrei Năstase. Toți suntem români și unioniști, dar acum avem de debarcat oligarhii în ambele state românești, nu de făcut uniri între ele. Iar în turul doi să arătăm prin prezență și vot că susținem opoziția anti-oligarhică, pentru că așa vom arăta tuturor – lui Plahotniuc, Dodon, Vlah, Krasnoselski, Usatâi, Șor, europeni și americani, că vrem altă țară.

Există desigur o speranță, dar avem de apărat o ultimă redută a libertății și democrației, în care victoria opoziției anti-oligarhice este vitală și absolut necesară. Pentru că votul anti-oligarhic nu mai este doar unul al calității și speranței, dar și al disperării”, conchide Octavian Țîcu.