La nici 6 luni după ce hotelul Codru era reparat capital cu banii statului, care investise peste două milioane de euro acolo, Plahotniuc punea mâna pe clădirea considerată atunci unul dintre cele mai luxoase hoteluri ale țării. O cumpăra pe o sumă puțin mai mare decât costase reparația (50 de milioane de lei), de cel puțin 4 ori sub prețul pieței (212 milioane de lei, potrivit unui raport al Curții de Conturi). La celălalt capăt al contractului se afla ministrul Economiei de la acea vreme, nimeni altul decât Igor Dodon.

Au trecut 11 ani de atunci. Plahotniuc în perioada asta a mai pus mâna pe ceva hoteluri, unele dintre care stau și ele în ruine, afaceri, bănci, televiziuni, partide și mai apoi pe un întreg stat.

Lui Igor Dodon nu i-a mers chiar atât de bine. Dar nici de milă nu poți să-i plângi. S-a căpătuit și el cu niscaiva avere între timp, a luat și un partid, iar în 2016 chiar și președinte (de stat) a ajuns.

În ce-l privește pe Dodon, căpătuirea sa ulterioară n-a fost străină de Plahotniuc niciodată. A fost acuzat inițial c-a primit niște genți de bani pentru a-l vota pe Timofti președinte. Bani care au reprezentat fundația construcției partidului. Apoi s-a mai vorbit că lua câte un milion, tot de la Plahotniuc, pentru fiecare săptămână de proteste în 2015, ca un an mai târziu, tot cel ce deja deținea statul să fie decisiv în ascensiunea sa la funcția de președinte.

E drept că după aia au urmat doi ani de mari umilințe pentru Dodon. Deși ajuns președinte, a fost lipsit total de atribuții, ori de câte ori era nevoie a fost „deconectat” din funcție pentru a se promulga legi pe care dacă le semna chiar el nu dădea bine la Moscova, iar în final, în campania electorală din 2019 i s-a interzis să candideze pe listele partidului său, pentru a nu obține un rezultat periculos de mare.

După 24 februarie părea că lui Dodon, om totuși ales în fruntea statului cu un scor de peste 52%, i s-a ivit o șansă uriașă să scape de sub controlul celuia care l-a făcut președinte doar pentru a-l folosi pe post de sperietoare pentru Occident și a-l umili în ultimul hal pe interior.

Un vot de conjunctură cu cei de la Blocul ACUM, care i-au și întins mâna în Parlament (doar la figurat, e drept), ar fi putut reprezenta un punct zero pentru Moldova. De la care să se reseteze totul, inclusiv instituțiile, toate aflate la gradul maxim de captivitate.

Cei trei Dodoni în 45 de zile

După alegeri, Igor Dodon este politicianul pe care l-am urmărit, de departe, cel mai mult dintre toți cei de pe malurile Bîcului. Nu a existat nicio emisiune cu participarea sa pe care să n-o fi văzut în perioada asta. I-am citit toate interviurile și l-am ascultat în toate conferințele de presă.

Dodon a fost, și rămâne, în această perioadă personajul cheie la Chișinău. Așadar era logic, chiar dacă deloc plăcut, să fie și cel mai urmărit. Iar după alegeri eu am văzut cel puțin trei Dodoni.

Primul Dodon a fost Dodonul neutru. Pe acest Dodon l-am văzut cam până la „trilaterala” de la Reședința de Stat, cu PD și PSRM. Acesta era Dodonul care le spunea celor din ACUM că el nu poate vorbi în numele PSRM, iar la emisiunile de la postul său de televiziune se felicita „că președintele nu a participat în alegeri, deoarece astăzi nu mai putea fi un mediator”.

Mai zicea acel Dodon că „partidele trebuie să decidă forma de coaliție” și că el nu se va implica nici în vreun fel. La întrebările despre pachetul antioligarhic propus de ACUM, primul Dodon răspundea că este „treaba socialiștilor și a celor de dreapta cum se înțeleg, coaliție oficială sau doar informală”.

Tot acest Dodon lăsa de înțeles că ar trebui de revenit la sistemul de vot proporțional, întrucât cel mixt a favorizat PD.

Al doilea Dodon a fost cel redevenit „lider informal al PSRM”, care începea deja să vorbească în numele socialiștilor și care a apărut exact după ce blocul ACUM i-a invitat oficial pe socialiști la dialog. „Zinaida Petrovna spicher, ministerele apărării și externe, anularea legii antipropagandă și limba rusă – limbă de comunicare interetnică, dacă nu – n… s pleaja”, spunea Dodonul nr.2

El deja nu mai era mediator, spunea clar cum trebuie să arate o coaliție, cum să fie Guvernul, cine și în ce funcție ar trebui să stea.

Nu a fost însă suficient, pentru că a trebuit să apară și al treilea Dodon. El s-a ivit imediat după ce, parcă – parcă, ceva se înfiripa între ACUM și PSRM, reprezentanții celor două entități așezându-se și la masa de dialog.

Acest al treilea Dodon deja a prezidat ședința conducerii socialiștilor și tot el a fost singurul care a făcut declarații de presă după reuniune, anunțând ce solicită PSRM de la ACUM. Și pe lângă cele aprobate de-al doilea Dodon, acest al treilea deja cerea, în plus, cu un ton ultimativ, și Internele și Reintegrarea. „Ori așa, ori anticipate”, amenința Dodonul cu nr.3.

Tot el spunea ulterior că deja votul mixt nu mai este o problemă și că poate fi schimbat „doar dacă dreapta și stânga fac majoritate și Guvern, iar dacă nu se întâmplă asta, „socialiștii vor câștiga anticipatele și așa”.

Iar ultima ispravă a celui mai recent Dodon a fost chiar ieri. În timp ce ACUM le mai întindea o mână socialiștilor, propunând „grupuri de dialog” în Parlament, el își trimitea toată fracțiunea la Moscova, în Duma de Stat a Rusiei.

Ostaticul intereselor lui Plahotniuc

Cei trei Dodoni au apărut, de fiecare dată, în momente cheie, iar intervențiile lor au avut un singur scop – să taie orice pod între ACUM și PSRM.

De fiecare dată când se deschidea o ușă de dialog, venea Dodon s-o trântească tare. Făcând solicitări imposibil de acceptat și absolut lipsite de logică pentru programul electoral al socialiștilor. Cam de ce ai insista pe limba rusă, externe și apărare, când tu ai vorbit în campanie de politici sociale, luptă cu oligarhii și nivel de viață mai bun? Cam de ce, după prima rundă de discuții, ai mai ridica miza cu Internele și Reintegrarea? Adică exact ceea ce nu poate fi acceptat!

De ce ai amenința, ultimativ, cu anticipatele în sistem mixt, când știi clar că doar Plahotniuc ar fi favorizat de așa ceva? Sau, după ce două săptămâni în urmă te felicitai că nu ai participat în alegeri și poți îndeplini rolul de mediator, cum s-ar explica apariția direct la o ședință internă a PSRM?

La 8 ani după ce îl cumpăra pe un preț de nimic, fără să facă nicio investiție în el în perioada asta, Plahotniuc lua pe hotelul Codru de 7 ori mai mulți bani de la o bancă ce a cam fost silită să-l cumpere. Și care investește cel puțin încă atâția bani pentru demolare și construcția unui nou edificiu acolo.

Acesta reprezintă modelul de a face afaceri al lui Plahotniuc. Într-un stat capturat de el. În care până și oamenii îi sunt ostatici. Inclusiv cei care sunt puși în funcții de președinți. Și care se complac în postura de ostatici. Fie pentru că nu pot și nu-și doresc mai mult, fie pentru că obțin suficient și din postura asta.

Și mai trist e că există 35 de oameni în actualul Parlament care chiar ar putea face ce au promis în campania electorală. Care ar putea pune umărul la schimbarea lucrurilor. Sau măcar ar putea încerca. Dar preferă și ei să fie ostatici. Ostaticii unui ostatic…

Alex Cozer, Cotidianul