Trei teze despre Marșul centenar
1. Marșul Centenar a pornit de la Alba Iulia pe 1 iulie curent și s-a terminat pe 1 septembrie, precum a și fost anunțat cu o zi înaintea începerii marșului, pe 30 iunie. Norocul tinerilor unioniști constă în reținerea lor (ne)programată, pentru trei zile, între cele două vame, pe podul de pe Prut, de altfel ajungeau în Piața Marii Adunări Naționale cu trei zile mai devreme, pe data de 28 august, și puteau să se prăjească în soarele torid încă 72 de ore, până la începerea Mitingului Unionist…
2. Lungimea anunțată a Marșului este de 1300km, iar distanța dintre Alba Iulia și Chișinău este de 550-560km, dar pentru că drumul a fost plin de zigzaguri programate putea fi și 1300km, adică tinerii unioniști aproape că au triplat distanța reală dintre cele două orașe: puteau face drumul înapoi, la Alba Iulia, și încă odată spre Chișinău până pe la Piatra Neamț… Mai apare o întrebare: să faci un drum de 1300km în 62 de zile trebuie să mergi în mediu în fiecare zi câte 21km, dar dacă au staționat pentru odihnă și manifestări patriotice pe undeva câteva zile cifra dată devine și mai mare… Nici maratoniștii profesioniști n-ar rezista astfel de eforturi…
3. Când am văzut drapelele PUN-iste în PMAN, mai apoi cum se dădea tăvălit de polițiștii lui Plahotniuc candidatul PUN-ist de 4%, la funcția de Primar al Chișinăului, am pus punct la toate, amintindu-mi de răspunsul la una din cele 50 de întrebări puse mie de către scriitorul Dumitru Maxim, dintr-un interviu de acum două decenii:
- Aţi fost cel de al 27-lea deputat-membru al Consiliului Naţional al Unirii (Reîntregirii). De ce? Şi mai faceţi parte din el? - Am fost din chiar ziua fondării C.N.R., la Mitingul din 1 decembrie 1991, în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Deoarece nici nu mi se propusese (?!) din timp să accept, eu am solicitat aceasta acolo, în Piaţă, în chiar timpul desfăşurării mitingului. C.N.R. a trăit foarte puţin, probabil şi-a îndeplinit "rolul istoric" mai repede decât se aşteptau organizatorii lui... El a provocat începutul luptei cu "unionismul", cu "pericolul pierderii independenţei şi a suveranităţii tânărului stat moldovenesc integru şi multinaţional", a anticipat victoria lui Mircea Snegur în alegerile prezidenţiale din decembrie 1991, participarea în toamna anului 1992 la alegerile prezidenţiale din România a unui candidat basarabean şi Congresul "Casa Noastră...", aşa-zisul sondaj antiromânesc "La sfat cu poporul", victoria agrarienilor în alegerile parlamentare din februarie 1994 şi ale celor locale din aprilie 1995... ŞI TOATE S-AU DESFĂŞURAT SUB DRAPELUL MOLDOVENISMULUI PRIMITIV, AL ANTIUNIONISMULUI, AL ANTIROMÂNISMULUI... (V.Ș.,Căderea premierilor, 1999, p.43)”
Mă rog Bunului Dumnezeu să nu am acum dreptate chiar dacă două decenii în urmă am avut-o…
Jurnal.md
comentarii: