Moldova inamicul Rusiei? // Vitalie Ciobanu

Chiar dacă lucrurile stau exact pe dos, în ultimele zile a curs un noian de imprecații și amenințări de la Moscova la adresa Republicii Moldova, după ce premierul de la Chișinău, Dorin Recean, a vorbit despre o „listă neagră” cu oficiali ruși indezirabili la Chișinău, în frunte cu președintele Vladimir Putin.

Rușii se prefac că nu înțeleg. Și-au fabricat o poveste convenabilă, în care ei sunt personajele pozitive iar ucrainenii și occidentalii sunt urmașii naziștilor, și se complac în această postură. Au plonjat într-o minciună care menține în formă regimul dictatorial de la Moscova – altfel n-ar mai avea niciun liant care să-i mențină unitatea: NATO și americanii, doar ei mai previn o criză majoră în Rusia, fantoma pericolului extern, pentru ruși, e o necesitate vitală! Deși adevărul răzbate de peste tot, din toate găurile, precum apa dintr-un baraj fisurat.

Să comiți crime în masă și să te aștepți să fii aplaudat, declarat partener strategic, să fii pus la masă, omenit, lăudat, flatat... Televiziunile rulează secvențe cu cimitirele din Ucraina, câmpuri nesfârșite de morminte și cruci – toate sunt proaspete. În pământ zac mii de oameni care ar fi trăit, dacă nu dădea Putin ordinul monstruos să fie atacată Ucraina.

În Moldova, acum o săptămână, duminică și luni, au fost comemorați morții. Mă întreb ce fac ucrainenii la câte cimitire au apărut pe întinsul țării lor la marginea orașelor bombardate? Și cimitirele se lărgesc, că nu e zi în care să nu auzim despre alte victime ale rachetelor rusești – bărbați, femei, copii, mulți copii. Cred Putin și camarila sa, cred rușii de rând, care-și astupă ochii și urechile ca să nu vadă și să nu audă, că atrocitățile comise de armata lor vor fi iertate vreodată?

La masivitatea Rusiei, nesupunerea Moldovei pare un zumzet de țânțar. Și totuși e un zumzet neplăcut, iritant. Cum și-ar fi trimis țarul Putin oastea „câtă frunză și iarbă” ca să-i mazilească pe pro-occidentalii de la Chișinău, cum făcea odinioară sultanul înfuriat că moldovenii și muntenii refuză să-i plătească haraciul, dar... s-a împotmolit în Ucraina. Așa că rușilor le rămân doar declarațiile belicoase.

Să te sfideze Sandu, Recean? Să-ți interzică să debarci în aeroportul din Chișinău, să nu-ți permită să-ți agiți „trupele electorale” de la Comrat, e prea de tot! Dodon, iată, trebuie să țină sus, de unul singur, stindardul rusesc în Moldova, și nu e deloc ușor – blamat de televiziuni, hărțuit de procurori, cu sentința de trădare de țară atârnându-i deasupra capului... Dodon ar face mai bine s-o lase mai moale cu promisiunile. Își pierde credibilitatea când spune că-l va aduce pe domnul Putin la Comrat și nu o face, că nu-l lasă naziștii ucraineni pe domnul Putin să primească florile găgăuzilor iar gardienii de la Haga abia așteaptă să-i pună cătușe la mâini!

Chiar dacă Republica Moldova nu există, s-a vândut românilor, cum a spus Dmitri Medvedev, totuși am izbutit să acoperim tot ce se putea în materie de candidați în Autonomia Găgăuză, n-am lăsat niciun rusofob să se înscrie în cursă. Noul bașcan, care va fi ales duminică, 30 aprilie, va submina din interior guvernul Moldovei, ne va transmite tot ce uneltesc ei acolo, va face live-uri subtitrate în rusă chiar de la ședințele lor!...

Poți traduce în cheie ironică ori satirică declarațiile rușilor, dar adevărul este că Autonomia Găgăuză reprezintă o vulnerabilitate majoră pentru Republica Moldova – țară făcută șvaițer, teritorial și mental, după 50 de ani de ocupație sovietică, zdruncinată de agentura rusească, măcinată de corupția indigenă, de lăcomia nesățioasă a atâtor potentați care și-au croșetat netulburați schemele veroase.

De unde, credeți, vine tupeul lui Șor? Din nestrămutata convingere că nu i se poate întâmpla nimic rău în Moldova, că magistratul care-i judecă implicarea în jaful secolului nu va îndrăzni să schimbe completul de jurați mituiți de oligarh cu un alt consiliu care examinează în sala alăturată cazul unui ordinar spărgător de prăvălie – asta ca să facem o trimitere culturală la un film cu Al Capone, despre creșterea și prăbușirea faimosului gangster american.

De când a început agresiunea rusească în Ucraina, Republica Moldova și-a accelerat desprinderea de „lumea rusă”. A făcut în premieră pași importanți spre a-și dobândi independența energetică. Își întărește armata națională, încearcă să iasă din capcana „neutralității” impusă de Rusia. Își ajustează cadrul legal la normele europene. Anulează acorduri CSI, oprește finanțarea unui post TV al acestei comunități controlate de Moscova, post făcut să propage ideologia și modul rusesc de viață.

Moldova își dezvoltă infrastructura localităților: șosele, apeducte, iluminare stradală, energie regenerabilă. Autonomia Găgăuză a profitat din plin de granturi românești și europene pentru a se dezvolta, doar că propaganda Kremlinului, clișeele, inerția comportamentală sunt mai puternice decât a reușit până acum guvernarea de la Chișinău să transmită spre cunoștință găgăuzilor, mai ales când ai în teritoriu brigăzi de agitație socialist-comuniste, care incită românofobia și dispozițiile antioccidentale, iar războiul din Ucraina nu există. Nu există ca temă electorală la Comrat, nu există în preocupările populației din regiune.

Spre deosebire de Transnistria separatistă, Autonomia Găgăuză face parte din structura Republicii Moldova controlată constituțional iar acest statut legal oferă Rusiei posibilitatea de a se infiltra, de a pune la cale diversiuni care să conducă la răzmerițe, la gesturi de nesupunere civică.

Vine luna mai cu întreaga ei scenografie simbolică și emotivă. Va căuta și „frăția de Colorado” să bată din tobe, să-și scuture tuiurile. Autoritățile și cetățenii vor trebui să fie mai vigilenți ca niciodată.

Vitalie Ciobanu/DW