”Faptul că 3,20 dolari este suma disponibilă pentru traiul zilnic reflectă nivelul sărăciei în țările cu venituri scăzute și medii, iar suma de 5,50 dolari/zi reflectă nivelul din țările cu venituri superioare și medii”, se arată în Raportul Bianual al Băncii Mondiale privind Sărăcia și Prosperitatea Comună intitulat „Asamblarea pieselor din puzzle-ul sărăciei“ (“Piecing Together the Poverty Puzzle”), scrie News.ro.

Banca Mondială a anunțat că rămâne dedicată îndeplinirii obiectivului de a pune capăt sărăciei extreme, ce este definită ca fiind traiul cu mai puțin de 1,90 dolari/zi, până în anul 2030. Cota populației lumii care trăiește la limita sărăciei extreme a scăzut la 10% în 2015, însă ritmul de scădere a sărăciei extreme a încetinit, după cum a avertizat Banca Mondială pe 19 septembrie.

Cu toate acestea, de vreme ce creșterea economică se traduce prin aceea că o cotă mult mai mare din populația săracă a lumii trăiește acum în țări mai bogate, deschiderea unor linii de credit suplimentare dedicate luptei împotriva sărăciei și înțelegerea mai profundă a factorilor care determină sărăcia sunt cruciale pentru a putea combate sărăcia cu eficiență, se afirmă în raportul citat.

„Scopurile noastre sunt acelea de a pune capăt sărăciei extreme până în anul 2030 și de a spori nivelul prosperității comune, iar noi rămânem angajați pe calea îndeplinirii acestor scopuri. În același timp, putem avea o imagine mai bună asupra sărăciei la niveluri diferite și pe mai multe dimensiuni, în toată lumea. Această imagine evidențiază faptul că sărăcia este mai răspândită și mai înrădăcinată, relevând cât de importantă este investiția în oameni“, a declarat președintele Grupului Băncii Mondiale, Jim Yong Kim.

Deși rata sărăciei extreme a scăzut în mod substanțial, de la 36% în 1990, cercetarea detaliată din raport cu privire la natura sărăciei demonstrează magnitudinea provocărilor apărute în cadrul încercărilor de eradicare a sărăciei. Peste 1.9 miliarde de persoane, sau 26,2% din populația lumii, trăiau cu mai puțin de 3,20 dolari în 2015.

Aproape 46% din populația lumii trăia atunci cu mai puțin de 5,50 dolari/zi. Raportul merge dincolo de măsurile monetare dedicate eradicării sărăciei, pentru a putea înțelege modul în care accesul la aprovizionarea cu apă, la salubritate, la învățământ sau la electricitate influențează bunăstarea unei familii. Și de vreme ce povara sărăciei cade adesea cel mai greu pe femei și pe copii, raportul analizează cum sărăcia poate varia în funcție de gospodărie.

Raportul constată că veniturile celor mai săraci 40% au crescut în 70 din cele 91 de economii monitorizate. În peste jumătate dintre economii, veniturile lor au crescut mai rapid decât media, cu alte cuvinte redistribuția veniturilor a crescut. Cu toate acestea, progresul pe calea obținerii dezideratului de prosperitate comună a încetinit în anumite regiuni ale lumii.

Raportul mai avertizează și asupra faptului că datele necesare pentru a evalua prosperitatea comună sunt cele mai slabe calitativ, chiar în țările care au nevoie de aceste date pentru a-și îmbunătăți situația. Numai una din patru țări din economiile slab dezvoltate și patru din cele 35 țări care sunt recunoscute ca fiind fragile și afectate de conflicte dețin date privitoare la evoluția în timp a prosperității comune.