Suntem cu câteva zile înaintea turului I al alegerilor pentru primăria Chișinăului și apele nu sunt deloc limpezi. Ceea ce părea relativ simplu de pronosticat până nu de mult, și anume o confruntare finală între candidatul PSRM, Ion Ceban, și cel al opoziției anti-oligarhice și pro-europene, Andrei Năstase, nu mai e o certitudine. Cel puțin asta indică sondajele publicate în ultimul timp. Necunoscuta Silvia Radu, propulsată în fruntea primăriei printr-o manevră dubioasă juridic, inclusiv cu sprijinul socialiștilor din Consiliul Municipal, s-a interpus între principalii adversari, afișând o independență în care nu crede nimeni.

Astfel Partidul Democrat, a cărui popularitate scăzută la Chișinău l-a făcut să nu vrea să anunțe oficial un candidat propriu, ar putea avea în finală tocmai doi favoriți. Ambii camuflați, nedeclarați, unul mai docil decât celălalt: pretinsa neafiliată Silvia Radu, promovată intens la televiziunile lui Plahotniuc, și socialistul Ion Ceban, care este varianta de rezervă a PD-ului, întrucât relația dintre socialiști și democrați a funcționat perfect până acum în chestiuni majore (votul mixt, care le potențează șansele în alegerile parlamentare, împărțirea fotoliilor de judecători, ambasadori sau funcțiile de conducere ale unor regii de stat monopoliste, cum este Moldova-Gaz).

În pofida manipulărilor de care sunt bănuite mai toate sondajele publicate în acest răstimp, Andrei Năstase apare ca cel mai puternic candidat al taberei autentic pro-europene în campania pentru Chișinău. Șansele sale ar fi cât se poate de reale pentru a ajunge în turul doi, dacă n-ar exista fărâmițarea opțiunilor pe dreapta. Năstase are în spatele său un bloc politic puternic care țintește nu doar victoria în Chișinău, ci și alegerile parlamentare din toamnă, când se va decide destinul Republicii Moldova.

Alți competitori din același spectru politic, declarați unioniști, au preferat să meargă separat în alegeri, să-și testeze favoriții, să-și promoveze siglele de partid. E dreptul lor, însă dacă acești candidați nu se retrag în favoarea lui Andrei Năstase – până acum au refuzat să o facă –, există riscul să nu mai avem un reprezentant al dreptei proeuropene și românești în turul doi al alegerilor, și atunci toate experimentele, argumentele, pledoariile lor patetice și sentimental-patriotice nu vor servi la nimic, ca și lamentațiile post-factum.

Dacă acești politicieni, cotați cu șanse mici, nu dau dovadă de responsabilitate în numele unui obiectiv comun – scoaterea Republicii Moldova din zona gri a dezmățului oligarhic și a influențelor mortificante ale Rusiei –, ultima speranță sunt alegătorii, pe care i-am dori mai înțelepți, mai lucizi, mai puțin egoiști decât unii politicieni.

Or, electoratul este obiectul unor campanii furibunde de intoxicare mediatică, exact ca în alegerile prezidențiale din toamna anului 2016. Atunci știrile false și scenariile apocaliptice au curs pe bandă rulantă împotriva Maiei Sandu. De data aceasta, la alegerile pentru Chișinău, ținta atacurilor este Andrei Năstase, exponentul aceleiași tabere politice.

Celor 30 de mii de sirieni pe care, chipurile, i-ar fi adus Maia Sandu, dacă ar fi fost aleasă președinte, azi le-au luat locul arabii fantomatici din Emiratele Unite, cărora Andrei Năstase ar intenționa să le „închirieze” Chișinăul pentru 50 de ani!... O minciună absurdă și monstruoasă! E vorba de un material trucat, de o diversiune altoită pe un reportaj difuzat de Al-Jazeera care nu avea nicio legătură cu Republica Moldova – de ajuns ca să înțelegem cât de periculoasă este forța manipulării în era tehnologiilor digitale, când orice poate fi falsificat, numai să ai un public naiv, credul și lipsit de discernământ. Din păcate, cei care lansează asemenea abjecții se pare că-și cunosc bine „clienții” și fobiile lor.

În mod normal, Procuratura, CEC-ul trebuiau să-i sancționeze pe autorii acestor materiale denigratoare, însă cum n-au făcut-o nici la prezidențiale, tac chitic și de această dată, ceea ce demonstrează că sunt subordonate politic și au tot interesul să blocheze un adversar redutabil, cum e Andrei Năstase, să-l împiedice să acceadă în turul doi.

Scoaterea din cursă a candidatei lui Shor, Reghina Apostolova, în urma sesizării unui partid din opoziția de dreapta, PUN, sub acuzația că ar fi folosit în campanie bani din Federația Rusă, ar putea fi considerată un gest corect al justiției, doar că atâta timp cât aceeași unitate de măsură nu se folosește pentru toți infractorii această decizie pare mai degrabă o diversiune. Întrucât, spun mai mulți comentatori, eliminarea candidatei lui Shor îi netezește culoarul socialistului Ion Ceban, care rămâne practic fără concurenți în zona rusofilă a electoratului din Chișinău. O lege aplicată selectiv e mai periculoasă decât o lege ignorată cu desăvârșire.

Ca să nu existe dubii și răstălmăciri, ar fi trebuit să se facă curățenie și în cazul altor candidați suspectați de ilegalități, și ne gândim, de pildă, la dezmățul financiar al socialiștilor, care și-au pus corturile la toate colțurile de stradă, au sute de oameni care distribuie materiale electorale, și-au instalat panouri imense în intersecții și pe frontoanele clădirilor mai vizibile – sunt costuri, nu glumă!

Să ne amintim că și în campania prezidențială au existat dovezi că Dodon și PSRM au folosit bani din străinătate, pompați din Rusia prin off-shorurile din Bahamas, și chiar dacă PAS a depus atunci o sesizare la Procuratură nu s-a întâmplat absolut nimic. Dodon a rămas în cursă, ba chiar a fost ajutat să câștige alegerile. De ce ar fi altfel la sesizarea depusă de PUN în cazul socialistului Ceban?

Puterea nu-l va scoate din alegeri pe candidatul PSRM, pentru că are nevoie de socialiști în perspectiva unei viitoare coaliții de guvernare și, totodată, pentru a-și păstra o ușiță întredeschisă la Kremlin, pe care deocamdată nu o poate face vraiște din considerente electorale, dar și pentru a nu-și pierde obrazul „pro-european” în relațiile cu Occidentul. Însă nu de valorile Occidentului are nevoie regimul de la Chișinău, ci de banii acestuia.

În această atmosferă infectă, de arbitrar bine coordonat și justiție selectivă, vine și Dodon să-i ofere guvernării de la Chișinău un alt prilej formal de a se disocia de Rusia, după ce s-a întors de la reuniunea șefilor de state din CSI cu statutul de observator al „Uniunii Eurasiatice” pentru Republica Moldova. „Realizarea” cu care s-a lăudat Dodon a fost aspru amendată de guvernare, de speakerul Candu în particular, care a spus că Igor Dodon și PSRM sunt cei care au primit statut de „observator” și categoric nu statul Republica Moldova, unde deciziile majore de politică externă sunt luate doar cu acordul guvernului și al parlamentului. „Dodon a făcut declarația cu privire la obținerea statului de observator pe lângă Uniunea Economică Eurasiatică în calitate de persoană fizică și nu de președinte”, a declarat la rândul său purtătorul de cuvânt al Partidului Democrat.

Avem o situație politică absurdă: Dodon, așadar, ca persoană fizică, nu ca instituție, face alianțe strategice cu rușii, repară clădiri cu turcii, aplaudă gloria lui Stalin în plin centrul Chișinăului, iar guvernarea pretinde că Dodon nu angajează cu nimic statul Republica Moldova!... Îl va angaja, în schimb, foarte tare în condițiile unei eventuale guvernări PD-PSRM, dacă se va ajunge acolo.

Într-un asemenea context încărcat de toxicitate și manipulare, pe 20 mai chișinăuienii vor trebui să-și apere cetatea asediată din exterior, dar mai ales să o protejeze de agenții distructivi care o sapă pe dinăuntru.

Vitalie Ciobanu/Europa Liberă