Îngerii Nataliei Cangea

În atelierul Nataliei Cangea muncesc cu însufleţire ea şi părinţii ei, Girgore şi Liuba Cangea, ambii trecuţi de vârsta de 80 de ani, dar care cu ajutorul ochelarilor, contribuie la completarea galeriei de lucrări care va încununa activitatea acestei case. Natalia Cangea pregăteşte o expoziţie de îngeri, pe care o va expune la primăvară la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău. Expoziţia va fi dedicată copiilor săi, meşterului popular Iacob Cangea, norei Alina şi nepoţelului Alexandru, toți trei pierduți într-un tragic incident, produs acum doi ani într-o noapte nefastă de noiembrie.

Durerea i-ar fi frânt pe mulţi. Are forţa unui uragan şi în această familie, dar oamenii se ţin unii de alţii, se sprijină unii pe alţii şi glasul vieţii parcă s-ar face iar reauzit.

Îngeri pentru expoziția de Crăciun

„Expoziţia la care lucrez este planificată pentru luna aprilie. Dar voi expune o parte din îngerii pe care îi realizez şi la expoziţia de Crăciun de la centrul expozițional Moldexpo. Lucrările de dimensiuni mici sunt din pănuși, la cele de dimensiuni mai mari utilizez fânul şi papura. La sculpturile mari din fân folosesc carcase din sârmulițe ori de lemn. Cel mai mare înger, pe care l-am creat până acum are statura de 0, 5 m. Mă strădui să vin cu elemente noi. Paiele sunt un material auriu, luminos, le folosesc alături de papura cu fir rotund la realizarea aurei îngerilor”, ne descrie procesul Natalia Cangea.

Anterior a mai organizat o expoziţie personală la care a expus jucării din fân la Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Reprezentanţii instituţiei au remarcat că lucrările modelate din iarbă sunt o premieră şi că sunt onoraţi să găzduiască o astfel de expoziţie.

Cangea

„Am creat de-a lungul anilor nu doar păpuși mici din pănuși, ci și măşti, capre, berbeci, cai, păsări. După expoziţie am primit o comandă de la Duruitoarea Veche, Râşcani, unde în urma săpăturilor arheologice au găsit scheletul unui mamut. M-au rugat să confecţionez un mamut. Până atunci nu am mai confecţionat mamuţi, dar mi-am zis că trebuie să încerc. Am realizat un mamut cu înălţimea de 1 m şi lungimea de 1,5 m. Prima oară a fost expus la Moldexpo şi eram mândră, mulţi vizitatori, perechi de tineri, se fotografiau avându-l pe fundal. A fost o mică realizare şi bucurie pentru mine”.

Părinţii Nataliei Cangea, care au cunoscut păpuşile simple, de dimensiuni mici, obiectul distracţiei copiilor pe câmp până în perioada interbelică, acum sunt martori şi participanţi ai procesului tot mai sofisticat al meşteriţei. La rândul lor, vin cu idei noi, ajută la pregătirea materialului, şi la închegarea lucrărilor, multe dintre care pot fi văzute în diverse localuri şi chiar în unele vitrine de pe str. Ştefan cel Mare din Chişinău.

Viața merge mai departe…

Pe rana familiei abia dacă s-a format o crustă subţire după tragedia produsă acum doi ani. În casă nu e zi să nu amintească de Iacob, Alina ori Alex şi atunci rana începe să supureze. Ce o ajută să treacă peste pierderea care pe mulți i-ar fi doborât? O ajută dragostea pentru părinţi care trebuie susţinuţi şi pentru cel de-al doilea fiu şi familia lui. Totodată au ajutat-o prietenii şi munca. Colegii au început să o telefoneze tot mai insistent şi să o pună în faţa unui fapt împlinit: este inclusă în agenda Mărţişorului, va conduce un atelier de creaţie pentru copii la Palatul Republicii, trebuie să se prezinte pentru a i se înmâna titlul de Meşter Faur etc.

„În casă rămânem cu durerea noastră, păşind în lume însă am încercat să fac faţă cerinţelor lumii. Am observat că dacă azi vorbesc de durerea mea, mâine vorbesc de ea, unii oameni încep să mă ocolească. Nu toţi au capacitatea de a împărtăşi suferinţa celuilalt. M-au ajutat activităţile în care am fost inclusă şi munca cu copiii, pentru că ei te solicită, îţi adresează întrebări, dacă nu-i auzi, le pierzi interesul”.

Cangea

O expoziție în memoria lui Iacob Cangea și a familiei lui

Membră a Academiei Artelor Tradiţionale din România, Natalia Cangea a participat la numeroase târguri organizate în judeţele de peste Prut. În 2017 a participat la o expoziţie organizată la Piatra Neamţ, cu tematica „Jucăriile românilor de pe vremuri”, unde a fost apreciată cu unul din cele trei premii speciale.

Iacob Cangea a obţinut titlul de Meşter Popular la vârsta de 18 ani. „Iacob a lucrat de la o vârstă fragedă până a absolvit liceul în atelier. Eu am fost medaliată în anul 2000 la Jocurile Delfice de la Moscova. Iacob a fost laureat al unor târguri de meșteri populari și a fost medaliat la ediția din 2004 a Jocurilor Delfice, organizată deja în Moldova. Chiar și cu nepoțelul Alexandru am reușit să modelăm o jucărie din fân, în ultima zi, aici, acasă, în Moldova. Titlul de Meşter Faur, mi-a fost înmânat după ce s-a produs tragedia. Îmi era greu, dar am spus câteva cuvinte, am spus că voi continua să muncesc, de dragul copiilor, în amintirea lor”, relevă meșterița.

Cangea

Chiar dacă locuiește pe malul râurilor Nistru și Răut, e nevoită uneori să aducă materia primă, cum ar fi papura, de la o depărtare destul de mare de casă, de la Dubăsarii Vechi, Corjova, Budești, Grătiești. Cunoaște deja toate bălțile din împrejurimi, unele chiar au secat între timp din cauza secetei și a schimbării climei. La confecționarea îngerilor, pe lângă elementele din pănuși, paie, utilizează inclusiv o specie de papură cu fir rotund adusă tocmai de la Orhei. Depune multă muncă și mult suflet în conceptul viitoarei expoziții.

Prețuiți timpul petrecut alături de cei dragi

Pe lângă munca de creație și participarea la diverse evenimente și târguri din țară și de peste hotare, Natalia Cangea este și autoare a unei cărți exclusive, „Jucării din fibre vegetale”, în care descrie tehnicile de realizare a 20 de jucării, toate având la baza lor jucăria simplă, cu care se jucau în copilăria lor bunicii şi străbunicii noştri.

Ce le-ar ura cititorilor şi admiratorilor lucrărilor sale în pragul sărbătorilor de Crăciun? Să fie mai fericiţi și să înțeleagă că fericirea se conține în fiecare clipă petrecută alături de oamenii dragi.

„Timpul nu lecuieşte nimic. Deși uneori reușești parcă să i te sustragi durerii, există un dor care pe măsura trecerii timpului creşte, creşte. Ultimele nouă luni copiii mei au fost plecaţi la Moscova. Atât de mult i-am aşteptat. Iar după 24 de ore, de la întâlnirea noastră pe teritoriul Aeroportului, i-am pierdut. Şi acum uneori mă surprind că îi mai aştept...”.

Alături de câteva fotografii din albumul familiei se găseşte o ilustrată cu câteva inimioare desenate de nepoțelul Alexandru. Este o ilustrată pe care băiețelul a desenat-o în avion în drum spre casă, pentru bunica, Natalia. I-a înmânat-o imediat ce s-au întâlnit la aeroport, spunându-i „Bunică, te iubesc atât de mult!” Atunci în iureșul emoțiilor, a luat-o și a băgat-o în traistă, neștiind că au parte de o revedere de doar o zi. A redescoperit ilustrata, după funeralii. ”Există un adevăr simplu, care din păcate le scapă azi la foarte mulţi. Nimic nu e mai de preţ ca timpul petrecut alături de cei pe care îi iubeşti. Să prețuim acest timp”, ne-a îndemnat la despărțire Natalia Cangea.

Svetlana Corobceanu