Două secvențe emblematice, elocvente, pentru ceea ce numim „statul captiv – Republica Moldova”.

Prima. Un grup de tineri tunși scurt, unii cu fețele acoperite, agitând pancarte cu inscripții obscene, ofensatoare la adresa liderilor opoziției pro-europene și anti-oligarhice, care manifestau la Chișinău împreună cu mai mulți cetățeni împotriva majorării prețurilor. O tentativă de sabotare a unui protest legitim printr-o contramanifestație, brutală, penală, în stilul diversiunilor comuniste din anii ‘40-‘50 în țările ocupate de sovietici după război, amintind, mai aproape de noi, și de mercenarii-„titușki” ai lui Ianukovici, fugarul președinte pro-rus de la Kiev. O acțiune acompaniată de zgomotul unor motocicliști cu căști, între care unii l-au recunoscut pe faimosul Constantin Țuțu, omul de încredere al lui Plahotniuc.

A doua imagine: Plahotniuc însuși, reapărut miraculos pe 31 mai, după două luni de absență inexplicabilă, exploatată intens mediatic, dată fiind greutatea publică a personajului. Plin de trufie, liderul PD a declarat în fața ziariștilor: „Am auzit că sunt oameni care își fac griji pentru mine… Acelor politicieni vreau să le spun următoarele: nu vă prea agitați, nu vă faceți planuri prea mari sau poate deloc, pentru că nu vă las eu de capul vostru. O să am eu grija voastră…”

Sunt două secvențe caracteristice climatului politic din Republica Moldova. PD-ul nu s-a desolidarizat prea convingător de contramanifestația vulgară împotriva opoziției pro-europene, iar ieșirea scandaloasă la rampă a lui Plahotniuc în general nu putea fi sancționată. Nimeni din PD nu îndrăznește să-și contrazică șeful. Tac și instituțiile. Nu mișcă nimeni în front la Procuratură, la Interne, la Consiliul Antidiscriminare. Aceste instituții au probleme doar cu opoziția.

După încercările ratate ale celor trei fracțiuni parlamentare de a forma o majoritate, cu doar o săptămână înaintea dizolvării Parlamentului, vizita celor 3 înalți demnitari străini în la Chișinău a fost privită cu mare interes dar și cu destulă îngrijorare. Johannes Hahn, comisarul european pentru Extindere și Politica de Vecinătate, Bradley A. Freden, directorul Oficiului pentru Europa de Est din cadrul Departamentului de Stat al Statelor Unite, și vicepremierul rus Dmitri Kozak, păreau o echipă de pompieri care și-au lăsat deoparte divergențele pentru a salva Republica Moldova.

Coincidența sosirii la Chișinău a unor emisari reprezentând lumi radical diferite – Occidentul și Rusia – au reanimat angoasele și complexele noastre istorice: iată, s-a spus, din nou cei mari ne vor decide soarta peste capetele noastre.

Ei bine, n-a fost așa. Cei trei demnitari au dat de înțeles că tot politicienii moldoveni vor trebui să afle o cale de ieșire din impas. Johannis Hahn a cerut un guvern care să garanteze reformele și cursul pro-european în Moldova, declarându-se împotriva alegerilor anticipate care vor periclita finanțarea din partea FMI. Bradley A. Freden a fost mai puțin categoric și a spus că Statele Unite vor lucra cu orice guvern instalat la Chișinău.

Cel mai spectaculos în declarații a fost vicepremierul rus Kozak, care a avut un discurs ambalat democratic, vorbind despre nevoia unor „alegeri anticipate libere și corecte în baza vechiului sistem proporțional, cu respectarea recomandărilor Comisiei de la Veneția și a normelor Uniunii Europene”.

Surprinzătoarea frazeologie a vicepremierului rus i-a făcut visători pe unii analiști independenți de la Chișinău. Minune, nu alta! Rusia devenită deodată mesagerul democrației și al alegerilor libere și corecte!... De parcă nu Rusia ar fi atacat suveranitatea popoarelor și dreptul internațional, anexând Crimeea, declanșând războiul din Donbas, alimentând numeroase conflicte pe teritoriul fostelor republici sovietice, inclusiv în Moldova. De parcă nu Rusia se află într-un război hibrid, propagandistic, cu Occidentul și sfidează instituțiile europene, Consiliul Europei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului…

Recomandări diametral opuse ale emisarilor din Est și Vest: coaliție sau anticipate?

Deși Kozak a avut discuții în spatele ușilor închise cu cele trei formațiuni importante din Parlamentul moldovean, mediile arondate PD au speculat cât au putut întâlnirea opoziției pro-europene cu trimisul lui Putin. Portalurile, TV-urile lui Plahotniuc s-au străduit să obțină imagini, din toate unghiurile, cu liderii Blocului ACUM care mergeau să discute cu Kozak. S-a sugerat o mare conspirație, o trădare a electoratului pro-european. Aceleași televiziuni aservite însă n-au fost deloc deranjate de întâlnirea lui Plahotniuc cu Kozak. Ca de obicei, moralizările sunt doar pentru unii – pentru opoziția pro-europeană –, PD-ul și socialiștii sunt menajați. E cumva de la sine înțeles că nu le poți înainta criterii și exigențe, ei sunt puternici, sunt cu Putin și cu Plahotniuc, e absurd să le ceri socoteală!

Blocul ACUM se află într-o situație grea, cvasi-imposibilă. Trebuie să fructifice posibilitățile limitate pe care le are, să obțină adoptarea legilor anti-oligarhice. Nu o poate face împreună cu „democrații”, căci tocmai ei și liderul lor sunt puși în chestiune, iar apelul la conștiința individuală a parlamentarilor, lansat mai devreme, nu a mișcat niciun deputat PD. Socialiștii, la rândul lor, privesc cu teamă spre Plahotniuc și sunt deranjați că li se cer sacrificii și curaj în numele democrației, când ei nu-și doresc decât puterea. Să se înfrupte și ei, nu doar Partidul Democrat!

„Soluția Kozak”, chiar dacă reia unele deziderate ale Blocului ACUM, nu este decât o „speț-operație”, o „maskirovka” în limbaj rusesc, o capcană menită să compromită opoziția pro-europeană și să întărească controlul Rusiei asupra Republicii Moldova, pentru că Rusiei îi convine haosul, disoluția instituțiilor, subminarea credințelor și valorilor împărtășite de statele libere. Moscova are niște conturi de reglat cu Plahotniuc. Opoziția pro-europeană de la Chișinău ar vrea să profite de această confruntare. Crede Blocul ACUM că va putea glisa abil pe forța de șoc a rușilor pentru a-și atinge nobilul scop de dezoligarhizare a Moldovei, de relansare a proiectului european? E un joc periculos.

„Mă tem de greci chiar și atunci când aduc daruri”. Celebrul vers al lui Vergilius e cât se poate de potrivit situației de la noi, dacă schimbăm termenii „grecii” cu „rușii”. Rusia nu poate să exporte democrație și stat de drept în Moldova, pentru că nu are așa ceva la ea acasă. O știu bine toți cei cu o percepție corectă a realității. O știu și liderii Blocului ACUM.

Există și alte necunoscute. De pildă, chiar dacă socialiștii vor vota pachetul anti-oligarhic, în schimbul funcției de spicher al Parlamentului, ce se va întâmpla cu aceste legi mai departe, vor fi ele promulgate de Dodon? Și chiar dacă le-ar promulga Dodon, o sesizare a PD-ului la Curtea Constituțională nu va bloca aplicarea lor?

Cetățenii cu vederi pro-europene înțeleg – fără isterizări, fără „despărțiri”, fără „anateme” – dilema Blocului ACUM, care încearcă să găsească un consens cu PSRM pe chestiuni punctuale (pentru că n-are cu cine altcineva), chiar dacă acest partid împărtășește o ideologie ostilă. Șansele de reușită sunt foarte mici, în schimb oferă noilor politicieni pro-europeni, în care ne punem speranța, uriașe posibilități de a se compromite.

În același timp, dacă nu încerci să zdruncini edificiul statului captiv vei suporta mereu agresiunea unor indivizi în treninguri, trimiși să torpileze orice protest civic împotriva regimului. Nu vei scăpa de represiune. Vei avea un „vătaf” național, dezlănțuit, care va arunca amenințări la adresa contestatarilor săi.

Adică vom avea ceea ce se cheamă la noi „normalitate” și „stabilitate”, una care golește de oameni Republica Moldova și pune statul pe butuci.