Brodează de când se ține minte. Așa a făcut mama ei, bunica și străbunica. De la ele a prins firul, iar acum îl deapănă...

Are lucrări pe care le-a făcut încă în 1956 şi le păstrează cu sfințenie. În rest, brodează și dăruiește. Copiilor, nepoților, vecinilor și celor care adoră această artă.

Ar putea să le vândă, să mai facă un ban, pentru că are o pensie mică, iar cu ea locuiește și nepotul său, care are o dizabilitate severă. Femeia se conduce însă de principiul că banii nu ajung niciodată, iar inima ei se umple de bucurie doar atunci când dăruiește lucrările.

Tinerii din ziua de azi sunt altfel, mai spune Paulina Antonciuc.

Femeia mai povesteşte că a muncit 40 de ani, iar acum are o pensie de nimic. O mai ajută fiica stabilită în Italia. Rupe din banii pentru hrană, pentru a cumpăra stofă și ață. Așa își alină sufletul.

Paulina Antonciuc ne-a mai spus că va broda și, din puţinul pe care îl are, va continua să-şi cumpere toate cele necesare pentru a crea.