CNN: Statele NATO au cheltuit de-a lungul anilor prea puțin pentru apărare, ceea ce a încurajat Rusia să facă tocmai opusul

Primul moment este Războiul Rece și amenințarea sovietică. Al doilea moment a avut loc în perioada anilor 1990 și 2000, când NATO a desfășurat trupe pentru prima dată în Bosnia și Kosovo, urmate de Afganistan și Irak. Începând cu 2014, prima invazie a președintelui rus Vladimir Putin în Ucraina și amenințările tot mai mari din partea ISIS au readus amenințările armate chiar la granițele NATO, scrie Biziday.

Cel de-al treilea moment este definit de CNN drept “o criză care s-a desfășurat cu încetinitorul”. Concret, timp de mai bine de un deceniu, aliații NATO au cheltuit mult prea puțini bani pentru apărare, în timp ce adversarii Occidentului s-au modernizat și și-au consolidat propriile capacități militare. Cel mai bine conturat exemplu în acest sens, scrie CNN, este chiar războiul din Ucraina, început în urmă cu doi ani, și impactul pe care acesta l-a avut și încă îl are asupra Occidentului.

Deși Vladimir Putin este principalul responsabil de efectele negative suferite de Occident din punct de vedere financiar și militar, persoanele direct implicate în politicile NATO spun că avertismentele privind necesitatea de a îmbunătăți apărarea au fost trecute cu vederea de-a lungul anilor, în favoarea echilibrării economiilor în urma crizei financiare din 2008. Rasa Juknevičienė, membru al Parlamentului European, a declarat că în anul 2012, în timpul unei întâlniri a oficialilor americani la Pentagon, oficiali din SUA, dar și din alte țări, au recunoscut posibilitatea ca forțele Rusiei să devină o amenințare serioasă pentru NATO în viitor – “persoane din toate părțile, inclusiv din SUA, au recunoscut că Rusia va fi în măsură să testeze NATO până în 2019”.

Mai apoi, deși cunoșteau acest risc, până în 2014, doar trei dintre cei 30 de aliați de atunci au reușit să atingă obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare. Până în 2019, acest număr a crescut doar la șapte state.

În urmă cu un deceniu, NATO s-a concentrat pe amenințările teroriste, se mai arată în analiză, ignorând importanța amenințărilor regionale. Astfel, cheltuielile pentru apărare au rămas la un nivel constant în Occident, nu doar din cauza presiunilor bugetare, ci și pentru că toate statele europene și SUA se temeau să provoace în vreun fel Rusia. Juknevičienė a explicat că din această cauză, Rusia a considerat că NATO nu trata cu seriozitate apărarea, ceea ce a devenit o oportunitate de a ataca Ucraina cu mai multă ușurință.

Totuși, CNN atrage atenția că finanțarea insuficientă a bugetelor de apărare pe o perioadă lungă de timp are consecințe multiple – de la un număr mai mic de trupe până la echipamente prost întreținute. Dar, în contextul războiului din Ucraina, stocurile de muniție limitate și în scădere rapidă pe care Occidentul le poate oferi Kievului au fost, probabil, cele mai dăunătoare. Deși Ucraina nu este membru NATO, alianța și-a luat angajamentul de a o proteja, însă această mișcare a expus vulnerabilitatea sectorului apărării, slab finanțat, în special în Europa. “Un lucru este absolut sigur, dacă toți aliații din Europa și-ar fi îndeplinit obiectivul de 2% (în special Germania), ar fi existat mult mai multe arme care ar fi putut fi trimise Ucrainei, fără a slăbi apărarea propriilor țări”, consideră John Herbst, fost ambasador al SUA în Ucraina.

Un fapt ce trebuie luat în considerare, de asemenea, este cererea scăzută de armament, care determină companiile private să nu investească în producția pe termen lung și să facă stocuri, în lipsa ofertelor. În contrast, Rusia și-a extins masiv propria producție de muniții și a colaborat pentru asta cu adversari ai Occidentului, cum ar fi Coreea de Nord și Iran.

Liderul NATO, Jens Stoltenberg, a declarat în februarie că se așteaptă ca 18 dintre statele membre să cheltuiască în acest an cel puțin 2% din PIB pentru apărare. Chiar și cu noile promisiuni de cheltuieli, va fi nevoie de foarte mult timp pentru ca stocurile de armament să fie refăcute până la nivelurile considerate optime.