VIDEO: Andrei Năstase și soția sa, la bustul lui Mihai Eminescu din Viena

La 129 de ani de la trecerea în eternitate a geniului literaturii române Mihai Eminescu, Andrei Năstase a publicat un mesaj dedicat poetului:

La 15 iunie 1889 Mihai Eminescu intra în eternitate. Apreciat de oamenii simpli ai acelor zbuciumate timpuri, poetul-nepereche a fost izolat pe parcursul ultimilor ani ai vieții, într-un mod perfid, de către protipendada ranchiunoasă.

De ce se temeau potentații? De cuvântul, de verva sa năvalnică, de felul său de a fi – incoruptibil, direct și necruțător! „Mizeria materială şi morală a populaţiei, destrăbălarea administraţiei, risipa banului public, cumulul, corupţia electorală, toate acestea n-au a face, la drept vorbind, cu cutări sau cutări principii de guvernamânt. Oricare ar fi guvernul şi oricare vederile sale supreme, corupţia şi malonestitatea trebuie să lipsească din viaţa publică; oricare ar fi, pe de alta parte, religia politică a unui guvern, ea nu-i dă drept de-a se servi de nulităţi venale, de oameni de nimic, pentru a guverna”, scria gazetarul pe 9 decembrie 1882.

Iată o mostră de atitudine, de implicare, de trăire a cotidianului din partea publicistului Eminescu. Un exemplu pe care ar trebui să-l perpetueze presa timpurilor noastre, depășind frica și, de multe ori, condiția de unealtă docilă în mâna unor politicieni mici și efemeri.

Adevărul e că ne amintim de Mihai Eminescu de foarte puține ori. Unii doar de două ori pe an.

Mircea Eliade spunea pe bună dreptate că rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaineitate şi atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu. “Îl iubim cu toţi pe Creangă, îl admirăm pe Haşdeu, învăţăm să scriem de la Odobescu, îl respectăm pe Titu Maiorescu şi anevoie putem lăsa să treacă mult timp fără să-l recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a relevat alte zări şi ne-a făcut să cunoaştem altfel de lacrimi. El şi numai el, ne-a ajutat să înţelegem bătaia inimii.”

Să ne aplecăm, zilnic, peste opera marelui înaintaș.

O mai mare pietate și recunoștință nici Eminescu nu și-ar dori!