La 4 iunie 1991, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei, în care a fost stipulată introducerea monedei naţionale. Însă, în legea respectivă lipsea denumirea unităţii monetare a statului.

Ţara a avut de ales între două denumiri ale monedei naţionale: ducat sau leu, iar peste un an şi jumătate alegerea a fost făcută în favoarea leului.

În momentul introducerii leului în circulaţie, cursul de schimb în raport cu dolarul era de 3 lei şi 85 de bani.

Un leu este subdivizat în 100 de bani. În prezent, sunt disponibile bancnote cu valorile: 1, 5, 10, 20, 50, 100, 200, 500 şi 1000 de lei şi monede de 1 (scoase din circulaţie), 5, 10, 25 şi 50 de bani.

Graba în care au fost tipăriţi primii lei moldoveneşti, grabă firească şi motivată economic (la fel s-a întâmplat în toate statele desprinse de URSS), a dus la strecurarea unor greşeli de ortografie în textele de pe bancnote.

Pe reversul bancnotei de 1 leu este imprimată Mănăstirea Căpriana. În toate emisiunile până în 2010 pe bancnotă e scris „Mînăstirea Căpriana”. Începând cu 2010 textul este corectat.

Bancnota de 10 lei – Mănăstirea Hîrjauca. Pe bancnotele emise până în 2009 e scris „Mînăstirea Hîrjauca”. Începând cu 2009 s-a modificat în „Mănăstirea Hîrjauca”.

Cea mai cunoscută greşeală este cea de pe bancnota de 100 de lei. Cetatea Tighina e prezentată ca „Thighina”. Începând cu 2008 greşeala este corectată.

Pe bancota de 1000 de lei este reprezentată clădirea Preşedinţiei sub care e scris „Parlamentul Republicii Moldova”, însă în perioada respectivă legislativul într-adevăr îşi avea sediul în actuala clădire a Preşedinţiei.

Designul bancnotelor este opera regretatului artist plastic Gheorghe Vrabie.